La 4 km de centrul municipiului Piatra-Neamţ, Bâtca Doamnei este o înălţime de  vreo 45o de  metri, smulsă din lanţul muntos, cu pante prăpăstioase care coboară spre apa lacului cu acelaşi nume. Un drum modernizat înaintează până la poalele ei stâncoase, apoi o cărare largă urcă lin până pe creastă și ne aduce  în apropierea ruinelor cetăţii dacice, una dintre cele mai interesante şi mai comentate fortificaţii antice din Moldova, descoperită de către Constantin Matasă, în anul 1928.
Este cel mai vechi monument istoric al județului, cetatea fiind menţionată de Ptolemeu în scrierile despre  istoria dacilor. Vestigiile de pe Bâtca Doamnei ocupă o suprafaţă de aproape 20.000 mp pe creasta înălţimii, determinându-se două nivele de locuire: unul datând din secolul al II-lea î.Hr., celălalt din perioada cuprinsă între secolele I î.Hr. si I d.Hr. Cetatea a cunoscut, pe vremea lui Burebista şi a lui Decebal, o dezvoltare deosebită. Arheologii au descoperit zidul de piatră care se întindea, ca un patrulater neregulat, în jurul construcţiilor din interior, păstrându-se astăzi, în mai bune condiţii doar cel de pe latura sudică. Însă cel mai important edificiu descoperit este Sanctuarul alcătuit din aliniamente de tamburi de piatră identitice cu cele descoperite în centrele dacice din Munţii Orăştiei. Sanctuarele era construite doar în aşezările cu un ridicat potenţial economic şi militar, ceea ce duce la concluzia că şi cetatea de pe Bâtcă avea caracteristicile unui centru de primă mărime, conferindu-i o mare importanţă în zona Carpaților estici. În sprijinul acestei idei sunt ceramica uzuală, ceramica pictată, obiectele de podoabă, armele şi uneltele de fier descoperite aici, care dovedesc un ridicat nivel de dezvoltare economică şi socială. Deşi nu s-au mai păstrat decât resturi ale vechilor construcţii, ce nu mai au proporţii monumentale și care astăzi sunt acoperite de pământ, o drumeţie până  la Cetate  este o experienţă accesibilă. De sus, de pe culmea Bâtca Doamnei, se pot admira oraşul, lacul, mănăstirea Bistriţa, culmile muntoase din jur, pe care, de la distanţă, Ceahlăul le domină cu măreţia lui.