Primul document care atestă existenţa aşezământului monahal este din anul 1458, când Ștefan cel Mare întărește hotarele mănăstirii, apoi printr-un alt document, din anul 1481, voievodul îi dăruiește două sate din Câmpul lui Dragoș. Construcția masivă din piatră este una dintre monumentalele ctitorii ale voievodului Ştefan cel Mare. Biserica mănăstirii este împrejmuită de ziduri de apărare asemănătoare celor de la Suceviţa şi Moldoviţa. Domnitorul Petru Rareş a adăugat Turnul Clopotniţă, care are o înălţime de 14 metri, şi trei clopote, dintre care cel mare are o greutate de 575 kg, apoi domnitorul Alexandru Lăpuşneanu a clădit pridvorul. De-a lungul timpului așezământul a fost jefuit și distrus de mai multe ori, apoi refăcut.

Pentru întărirea apărării mănăstirii, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, s-a construit palatul egumenesc chiar lângă clopotniţa lui Petru Rareş, iar între anii 1858 – 1859 s-au făcut o serie de reparaţii care au condus la îndepărtarea de  la forma iniţială prin adăugarea unor noi idei constructive, tot acum refăcându-se şi pictura din interiorul bisericii în vechea zugrăveală, predominând culoarea roşie.

Monument istoric, mănăstirea se află în comuna Tazlău, la o depărtare de 20 km de gara Roznov şi la 38 km de Piatra Neamţ, pe DN156A.