Satul mănăstiresc de la Văratec este unul dintre cele mai mari sate de acest fel din țară și care, nu numai pentru vechimea caselor și chiliilor, face parte din patrimoniul nostru național. Satul este alcătuit din 180 de case, cu flori în curți și ceardacuri, respirând puritate. Căsuțele s-au grupat în jurul bisericilor pe măsură în care acestea au fost ridicate (biserica cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, 1817, biserica cu hramul Schimbarea la Față, 1847, biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, 1882). În sat, ne spune maica stareță Stavrofora Iosefina Giosanu, sunt aproximativ 400 de măicuțe, care își duc traiul în rugăciune și muncă. Cea mai tânără măicuță are vârsta de 24 de ani, cea mai în vârstă are 96 de ani. Căsuțele monahale sunt modeste, cu pereții colorați în alb sau în albastru, au 2-3 camere, o bucătărie, sunt încălzite cu lemne, sunt dotate cu baie cu duș, si pot găzdui oaspeți. Cea mai nouă casă este construită în 2014. Mai toate casele cu o vechime care trece de o sută de ani sunt renovate! Măicuțele au în grija lor căsuțele, le renovează cu mijloace proprii, le întrețin curate. Curțile sunt impecabile. Așa după cum am aflat de la maica stareță, satul este în administrarea mănăstirii. Poate oferi adăpost celor care doresc să-și petreacă timpul în pacea, în tradițiile și obiceiurile neamului românesc care sunt păstrate cu credință, cum se cuvine, în acest loc plin de sfințenie. Cheltuielile de cazare peste noapte pentru pelerini sunt simbolice, mesele sunt specific mănăstirești, fără carne, preparate de măicuțe cu multă dragoste. Când vizitați mănăstirea Văratec, puteți opta pentru o minivacanță, care va fi cu siguranță, un popas de neuitat în satul mănăstiresc!