În tradiţia populară nemţeană, sărbătoarea de Sfântul Dumitru – 26 octombrie marchează un moment important din an, fiind ataşată, în afara sensului religios, legăturii dintre oameni şi natură. Acest moment calendaristic pune un semn de la care o nouă transformare a naturii este perfect vizibilă. Odată cu Schimbarea la faţă, 6 august- o altă mare sărbătoare creştină,  codrul îşi începe spectacolul de culoare, trecând de la verdele intens, treptat, prin toată paleta de culori calde, ajungând ca la Sân’ Dumitru să se fi scuturat şi pregătit să-ndure iarna ce negreşit va veni. Iarba şi florile s-au topit iar zilele tot mai scurte străfulgeră tot mai rar, lumina dulce de toamnă.

Urmând orânduiala păstrată din vechi timpuri, la Sfântul Dumitru se desfac stânile, fiind perioada în care ciobanii coboară oile din munte, le-mpart stăpânilor şi se fac socotelile. Recolta a fost strânsă, animalele au fost adăpostite, focul trage cu putere în sobă iar mustul s-a asprit. Ca un popor recunoscător pentru darurile divine se cuvine să împărtășim cu alţii din prinosul nostru şi mai ales în amintirea şi cinstirea celor căzuţi în luptă pentru dreapta credinţă.