Teatrul Tineretului Piatra Neamț – spectacole perioada 04-05 Martie 2017
Spectacole programate în acest weekend la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț
Sâmbătă, 4 martie, ora 19.00, Sala Studio “Corneliu – Dan Borcia”
Ghimpl – Netotul
după Isaac Bashevis Singer
Traducerea: Anton Celaru
Distribuția:
Ghimpl: ANDREI MERCHEA-ZAPOTOȚKI
Soția: CĂTĂLINA IEȘANU
Regia și adaptarea scenică: DANIEL IORDAN
Fotografii: Mihaela Jipa
„Arta sa narativă, plină de pasiune, cu rădăcini într-o tradiție culturală polono-evreiască, dă viață condiției umane universale.“ Astfel își motiva opțiunea juriul care i-a acordat, în 1978, Premiul Nobel pentru Literatură lui Isaac Bashevis Singer (1902-1991). Numele său rămâne reprezentativ în literatură pentru proza care meditează asupra comunității tradiționale evreiești, fie că vorbim de romane (printre cele mai reprezentative sunt: Familia Moskat, Satan în Goray, Sclavul), nuvele și povestiri (Ghimpl-Netotul și alte povestiri, volum apărut în 1957, Un prieten al lui Kafka, Pasiuni etc.), memorii (La curtea tatălui meu, Un băiețel în căutarea lui Dumnezeu, Un băiețel în căutarea dragostei).
„Scrie la carte că-i mai bine să fii om prost toată viața, decât om rău un singur ceas.“
Pornind de la povestirea Ghimpl-Netotul, Daniel Iordan a conceput o farsă dramatică, cu accente de comedie neagră, care se oprește cu un pas înainte de derizoriu, acolo unde emoția și suferința dau valoare umanului.
Replica citată mai sus îi aparține rabinului la care Ghimpl merge pentru a cere sfat, când nu mai suportă farsele la care îl supun cei din jurul său. Însă Ghimpl nu e prost. E doar un om absolut bun, într-o lume de ticăloși. El „toate le rabdă“, sperând și iertând la nesfârșit. Bunătatea brutarului Ghimpl este un aluat bine dospit care a acoperit toate golurile ființei lui.
Teatrul Tineretului vă invită la o meditație despre bunătate. Mărunțișul vieții omului bun, disprețuit pentru bunătatea lui este acea comoară ascunsă în zidul de indiferență și răutate al lumii.
(Raluca Naclad, consultant artistic)
Duminică, 5 martie, ora 19.00, Sala Mare
Anul dispărut. 1996
de Peca Ștefan
Distribuţia:
Georgiana, Sora mică, Actriţă: AIDA AVIERIȚEI
Tatiana, Carmen, Sora mare, Actriţă: CĂTĂLINA BĂLĂLĂU
Matei, Manole, Actor: EMANUEL BECHERU
Graţiela, Actriţă: SABINA BRÂNDUȘE
Elena, Actriţă: NORA COVALI
Stănică, Maricel, Actor: VALENTIN FLOREA
Viorica, Actriţă: CORINA GRIGORAȘ
Speranţa, Actriţă: ECATERINA HÂȚU
Vladimir, Nicu, Actor: FLORIN HRIȚCU
Marian, Silviu, Actor: DRAGOȘ IONESCU
Zefir, Ilie, Actor: ANDREI MERCHEA – ZAPOTOȚKI
Actriţa japoneză, Roxana, Actriţă: SONIA TEODORIU
Regia: Ana Mărgineanu
Scenografia: arh. Gabi Albu
Coregrafia: András Lóránt
Asistent coregrafie: Deak Orsolya
Video-design: Cinty Ionescu
Sound-design: Cinty Ionescu și arh. Gabi Albu
Spectacol interzis persoanelor sub 16 ani.
FOTOGRAFII: Constantin Aciobăniței
Tandemul creator Ana Mărgineanu/ Peca Ştefan, cunoscut publicului pietrean pentru spectacolul de succes 5 minute miraculoase în Piatra Neamţ, a revenit pe scena TT, cu spectacolul Anul dispărut. 1996 – parte a unei trilogii.
Ana MĂRGINEANU: „Proiectul Anul Dispărut îşi propune să recupereze simbolic trei ani din ultimele trei decenii: anii ’80, ’90 şi 2000. Am iniţiat acest proiect sperând că, dacă ne amintim unde am fost, ne va fi mai uşor să înţelegem unde suntem şi spre ce ne îndreptăm. Primul an ales în proiect a fost 1989, spectacolul având premiera în 2015 la Teatrul Mic Bucureşti. În 2016, al doilea spectacol din proiect, analizând anul 1996 (şi, prin extensie, sălbaticii şi inocenţii ani ‘90) vă este prezentat de către Teatrul Tineretului. Urmează să alegem unul dintre anii primului deceniu din 2000, pentru a încheia trilogia noastră şi micro-exerciţiul de memorie.”
Peca ŞTEFAN: „Anul 1996 – un an paradoxal, în care totuşi s-a sperat. Însă a fost extrem de interesant să aflăm detaliile care recompun anul dincolo de această speranţă: naivitate, inocenţă, puritate, prospeţime, iubire, dar şi lipsă de reguli, lipsă de moralitate, violenţă, abuz, ilegalitate. În Anul Internaţional al Copilului, abuzurile împotriva copiilor erau frecvente şi văzute ca normalitate. Este aproape ironic că mai mulţi dintre cei cu care am vorbit, copii pe atunci, au avut tentative de a fugi de acasă. De asemenea, abuzurile şi violenţa împotriva femeilor se regăsesc într-un număr relevant de relatări. Bătaia ca desprinsă din Rai e o mentalitate regăsită frecvent, iar unele poveşti par desprinse din Ştirile de la ora 5. De asemenea, în anul internaţional al luptei pentru eradicarea sărăciei, sărăcia domneşte într-o ţară marcată de disponibilizări şi privatizări la preţuri derizorii. Câte ceva din toate acestea se regăsesc în piesa Anul dispărut.1996. Am avut norocul să scriu pentru foarte mulţi actori tineri şi talentaţi, majoritatea noi membri ai trupei Teatrului Tineretului, despre o democraţie care-şi trăieşte, iresponsabil, tinereţea. 1996 rămâne un an emblematic pentru cum arată societatea noastră azi. Sunt fascinante asemănările cu ceea ce trăim în prezent, deşi contextul nu mai este acelaşi. Dar poate cea mai importantă constantă este că speranţa mai trăieşte şi în ziua de azi.”
Surpriza, ca tonic al vieţii şi element esenţial în teatru, îi va introduce pe spectatori, în mod concret în spaţiul de joc. Scurte scene, desfăşurate în paralel cu poveştile de pe scena mare, vor fi jucate în spaţii inedite pentru public: cabina de costume, fostul bar al teatrului şi o cabina de actori. Aceste scene paralele, de o emoţionalitate aparte, date atat de intimismul spaţiului de joc, dar şi pentru că dezvăluie în profunzime dramele din scenele desfăşurate în Sala Mare, sunt rezervate doar câtorva spectatori, selectaţi prin tragere la sorţi. (1 spectator pentru prima scenă, 6 pentru cea de-a doua şi 2 pentru ultima scenă paralelă)
Cu zâmbete şi răni vechi, neînchise, Anul dispărut.1996 este o oglindă ce ne reflectă mentalitatea, cu prejudecăţi, tare sociale, dar şi duioşii nemărginite, frumuseţea speranţei, care, încă, salvează lumea.
(Raluca Naclad, consultant artistic)
Scrie raspunsul tau!