Traseul plecă din staţiunea Durău de unde poteca se strecoară prin pădure în serpentine şi se termină în Poiana Fântânele unde este şi Cabana Fântânele. Din poiana unde se află cabana  poţi admira masivul Ceahlău în toată splendoarea sa, vârful Toaca şi Piciorul Crestăturii, un contrafot care coboara de sub Toaca.

De aici poteca urcă abrupt până la cărarea din pădurea de brazi pe care sunt situate câteva puncte de belvedere de unde poţi admira Durăul şi stâncăriile versantului. Iarna decorul este minunat, brazii sunt îmbrăcaţi în haine de zăpadă iar razele soarelui strălucesc în jurul tău formând o atmosferă de basm.

Ceahlau – Fantanele iarna 2011, judetul Neamt

Următoarele locuri de belvedere de pe traseu sunt: “La morminte”, “Curmătura Arşiţei” şi “Căciula Dorobanţului”. Din acest ultim loc ţi se deschide o perspectivă largă spre lacul de acumulare, culmile dimprejur şi o mulţime de turnuri aşezate pe un bloc mare de piatră. Poteca străbate pădurea până la jnepenişul de pe platoul de unde se ridică stânca Panaghia.

Alături de Panaghia poţi admira şi doi colţi de piatră “Acele Panaghiei”, dar şi alte două turnuri îngemânate “Pietrele lui Bălănescu”. Apoi, din traseu se desprinde cărarea ce urcă pe Vf Toaca, de unde poţi admira una din cele mai ample privelişti de pe masivul Ceahlău. Ultima parte a traseului traversează platoul de pe Ceahlău până la Cabana Dochia. Peisajul care te întâmpină iarna pe platou îţi taie respiraţia, iar frumuseţea pe care acest anotimp şi-o aşterne peste tot este de nedescris. Iubitorii drumeţiilor montane sunt aşteptaţi să descopere aceste piesaje şi să facă o călătorie de neiutat iarna pe Ceahlău.

De-a lungul lui vei trece prin valea paraului Bistra marginita pe dreapta de Piciorul dintre Bistre ,iar pe stanga de Obcina Tablei. De aici, drumul se continuă prin pădure în mai multe serpentine până în punctul Curmătura la Scaune, apoi coboară pe coastele Piciorului Calului, pe pârâul lui Martin şi Slatina în satul Schit care face legătura dintre Valea Bicazului şi Valea Bistritei.

Ceahlau – Stanile iarna 2011, judetul Neamt

Traseul se continuă prin pădurea de brazi până când ajungi în Poiana Stănilelor unde vei putea admira impresionanta parte de sud-vest a Ceahlăului, cu jgheaburile verticale tăiate între stânele de piatră, Turnul lui Butu şi peretele de piatră al vârfului Ocolaşul Mare. De la Poiana Stănile unde se află şi Schitul Sf. Antonie traseul continuă pe drumul forestier până la o terasă săpată în coasta muntelui de unde începe cărarea care urcă spre platoul de pe Ceahlău.

Pe platou te întâmpină atmosfera de iarnă şi vei putea admira în vest Culmile Hăşmaşului, Pietrele Roşii şi Măgura Grinţieşului. Poteca ce duce la Cabana Dochia trece pe lângă o stâncă izolată Piatra Lacrimată şi pe lângă poteca ce duce la Mănăstirea Stefan cel Mare de pe Ceahlău. Pe măsură ce te apropii de Cabana Dochia vei putea admira în partea stângă Vârful Toaca, iar în partea dreapta Bâtca Ghedeon.

Pentru a pătrunde în tainele ascunse ale toamnei vă recomandăm o plimbare în Piatra Neamţ pe drumul care duce la Complexul de peste Vale. Aici, farmecul toamnei a schimbat parcă ceva în natură. Pe marginea străzii frunzele galbene, maronii, roşii şi portocalii formează un covor multicolor care foşnesc sub povara picioarelor noastre.

Vântul tomnatic adie peste coroanele de foc ale copacilor scuturând frunzele multicolore şi oferind pământului un covor pufos. Toamna târzie îşi îngrămădeşte norii mişcători deasupra pădurii. Razele soarelui din ce în ce mai palide străbat printre nori şi mângâie pământul amorţit de frig.

Zona este deosebită, odată plecat din oraş vei avea senzaţia că te strecori parcă într-un tărâm plin de culori, pace şi peisaje frumoase. Aici, pădurea este splendidă datorită copacilor cu tulpini groase şi ramuri bogate în culori calde şi îmbietoare. De la casele din zonă se simte mirosul acrişor al merelor şi gustul dulceag al strugurilor care te îmbie la popas.

Toamna este anotimpul armoniei de culori, plin de  farmec şi schimbare, oferind peisaje unice pe care le putem admira în jurul nostru. Acum, când toamna se apropie de sfârşit, vântul sună neîncetat răscolind covorul de frunze moarte, iar liniştea apăsătoare, grea şi rece care cuprinde întreaga atmosferă ne prevesteşte venirea iernii. Încă mai e timp să faci o plimbare în această zonă şi să simţi frumuseţea inconfundabilă a peisajelor de toamnă târzie.

Ansamblul monahal de la Agapia este aşezat pe valea pârâului Agapia – Topoliţa, la poalele culmii Măgura şi este singura asezare monahală din ţara ce poartă numele de “dragoste creştină”.

Drumul până la mănăstire este deosebit de pitoresc şi oferă vizitatorilor peisaje impresionante, dar toamna este anotimpul care parcă aduce frumuseţea supremă a acestei zone. Marea de verdeaţă a cămpului se îngălbeneşte, florile se apleacă sărutând pământul, coroanele de foc ale copacilor se scutură sub adierea plăcută a vântului, iar pe pământul amorţit cad miresme stinse şi frunze veştejite care formează un covor multicolor. Toate aceste fac un tablou de toamnă impresionant pe care ai ocazia sa-l admiri în toată splendoarea lui.

Toamna spre Agapia 2011, judetul Neamt

Ajunşi în satul mănăstiresc de la Agapia care se ascunde în spatele zidurilor mănăstirii vei descoperi un model de sat tradiţional românesc format din aproximativ 300 de căsuţe albe construite în stil popular care păstrează cu sfinţenie tradiţiile, obiceiurile şi ritualurile neamului strămoşesc. Tot aici se poate vizita şi casa memorială Alexandru Vlahuţă care parcă stă de veghe deasupra satului.

În zona Mănăstirii Agapia se află şi cele două rezervaţii naturale Codrii de aramă şi Pădurea de argint despre a căror frumuseţe a scris Mihai Eminescu în poeziile sale.  Rezervaţia „Codrii de aramă” situată pe dealul Filiorul din comuna Agapia cuprinde goruni seculari şi peste 300 specii de plante de o rară frumuseţe. Pajiştea care înconjoara padurea este alcatuită din păius roşu şi iarba vântului.

Rezervaţia  „Pădurea de argint” este o rezervaţie de tip mixt, forestieră şi peisagistic. Pădurea, în cea mai mare parte a ei, are arbori bătrâni cu vârsta de peste 100 de ani, dar şi arbori mai tineri de 20 până la 50 de ani.

Acest loc îl recomand turiştilor care vor să se simtă privilegiaţi în mijlocul unei naturi sălbatice în compania culorilor spectaculoase ale toamnei. În zona Mănăstirii Agapia sunt numeroase pensiuni deosebit de frumoase moderne sau tradiţionale care oferă turiştilor cazare şi o diversitate de mâncăruri tradiţionale.

De la punctul de plecare traseul trece prin pădure şi urcă până sub peretele vestic al Pietrei Maria, unde poţi fotografia impresionantele bucăţi de piatră rupte din stâncă. Apoi, drumul continuă prin pădure ajungând la Şaua Ţifra de unde poţi admira în toată splendoarea ei  întreaga vale a Bicăjelului. Din acest loc priveliştea panoramică care ţi se deschide în faţa ochilor este grandioasă  şi  poţi să te bucuri nestingherit de vastitatea fără de sfârşit a munţilor şi văilor.

Traseul ne conduce prin cătunul Bicăjel care are un farmec aparte specific satelor româneşti de munte. Casele de lemn a oamenilor de la munte, fânăriile cu căpitţele adunate şi pregătite pentru iarnă, copacii cu coroana ruginie care se scutură la cea mai mică adiere de vânt şi fumul gros al focurilor din gospodării întregesc atmosfera de toamnă târzie a acestor locuri. Parcă priveşti totul printr-o fereastră a trecutului deoarece aceste locuri rustice şi-au păstrat încă farmecul şi obiceiurile de altădată pe care rar le mai întâlneşti în zilele noastre.

De pe drumul cătunului Bicăjel vei putea admira o vedere frumoasă spre stâncile din Suhardul Mic, Grădina Zânelor, peretele sudic şi sud-estic din Făgetul Ciucului. Apoi, traseul ajunge în centrul staţiunii Lacul Roşu şi se continuă încă 3 km pe şoseaua care străbate Cheile Bicazului. Pe drum ai ocazia să fotografiezi dantela de gheaţă formată pe albia râului Bicaz.

Totodată, peisajele de toamnă, desprinse parcă din tablouri, sunt adevărate surse de energie pentru persoanele care aleg să-şi petreacă timpul  în mijlocul naturii. Iată câteva obiective turistice pe care poţi să le vizitezi pe acest traseu:

Mănăstirea Bistriţa este situată în satul Bistriţa, la o distanţă de 8 kilometri mai spre vest de oraşul Piatra Neamţ, pe drumul DN 15 Piatra Neamţ-Bicaz. Ctitorită de Alexandru cel Bun, aceasta este una dintre cele mai vechi mănăstiri din judeţul Neamţ şi adăposteşte Icoana Sfintei Ana, creaţie bizantină cu mare valoare istorică şi spirituală.

Mănăstirea Bisericani este amplasată în zona muntelui Pietrosu la o altitudine de 650 m, la 12 km vest de oraşul Piatra Neamţ, pe DN Piatra Neamţ-Bicaz. Printre ctitorii mănăstirii Bisericani îi regăsim pe Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Ştefăniţă Vodă, Petru Rareş şi Alexandru Lăpuşneanu. Biserica mănăstirii Bisericani este cunoscută pentru catapeteasma de o rară frumuseţe şi pentru uşile împărăteşti deosebite prin sculptura densă de arabesc a suprafeţelor dinspre naos.

Toamna spre Bicaz 2011, judetul Neamt

Mănăstirea Pângăraţi este amplasată pe DN15 Piatra Neamt – Bicaz, în apropiere hidrocentralei Dimitrie Leonida de la Stejaru şi de Bisericani, la răsărit de Muntele Botoşanu şi pe malul stâng al pârâului Pângăraţi. Această mănăstire  îşi are începuturile în sec al XV lea şi are o arhitectură unică între mănăstirile din Moldova şi România, clădirea mănăstirii adăposteşte de fapt  două biserici suprapuse.

Lacul Pângăraţi este situat pe sectorul de vale transversală al Bistriţei  la altitudinea de 370,6 m având la nord Munţii Stânişoarei şi la sud Munţii Gotmanu. Acesta reprezintă o zonă importantă pentru păsările care se deplasează pe culoarul de migraţie est carpatic şi este o verigă importantă în păstrarea biodiversităţii şi a habitatelor naturale pentru toată zona estică în continentul european.

Rezervaţia de Tisă este situată pe raza comunei Pângăraţi şi se întinde pe o suprafaţă de 1,5 ha fiind una din cele trei rezervaţii de acest fel din ţară. Rezervaţia cuprinde exemplare de tisă Taxus baccata, cu vârste de peste 80 de ani care se amestecă cu exemplare de pin, molid, ienupăr, fag şi carpen.