Vizitată zilnic de numeroşi credincioşi peştera este locul unde Teodora fiica unui dregator, pe numele sau Joldea Armasul, a dus mai bine de 60 de ani o viaţă pustnicească. Asezată pe meleaguri care şi astăzi sunt nebătute de picior omenesc, această peşteră a fost locul unde sfânta îşi petrecea nopţile mai mult în rugăciune, decât în dormitare. Tot aici au fost găsite şi sfintele ei Moaşte.

Pestera Sf Teodora Sihla 2011, judetul Neamt

Până la peşteră se ajunge pe două poteci, prima duce spre bisericuţa cea mică, de sub stânca Sihlei, cu hramul Schimbarea la Faţă, şi de acolo înspre schit, iar cea de a doua se îndreaptă spre drumul ce leagă Mănăstirea Sihăstria de Schitul Sihla. Pe poteca pietruită care se îndreaptă spre drum, pe partea stângă se află o stâncă înaltă şi ascuţită care ascunde o “albie” naturală. De aici, Sfânta Teodora îşi lua apa pentru băut şi pentru spălat.

Sfintele Moaşte ale Cuvioasei Teodora au rămas în peşteră Sihla mai bine de 100 de ani, iar în jurul lor a luat fiinţă Schitul Sihla. Sfanta Teodora de la Sihla a fost canonizată în data de 7 august 1992, iar Icoana sfintei o înfăţişează pe aceasta ţinând în mână un pergament pe care scrie: “Cu toată inima Te-am dorit pe Tine, Doamne, şi căutându-Te, Te-am aflat şi sufletul meu cel ostenit s-a odihnit întru dragostea Ta.”
În prezent, Sfintele ei Moaşte se află în Lavra Pecerska din Kiev, alături de alte mai bine de o sută de Sfinte Moaşte.

În cei 40 de ani de muncă, Vasile Gaman s-a dedicat în totalitate sculpturii, iar talentul şi munca i-au fost recunoscute de-a lungul timpului şi l-au impus ca membru de marcă al Academiei Artelor Tradiţionale din România şi al Centrului de Cultură „Carmen Saecularae” Neamţ.

Opera sa poate fi admirată în peste 40 de biserici din ţară unde acesta a sculptat strane şi catapetesme. Pasionat de istorie meşterul a “brodat” în lemn pe porţile de la intrarea în casa muzeu nenumărate chipuri de voievozi români, cum ar fi: Burebista, Decebal, Traian, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul.

Muzeul Vasile Gaman, judetul Neamt

Un alt aspect important din viaţa meşterului îl reprezintă  pasiunea sa pentru arta populară care l-a îndemnat de-a lungul timpului să colecţioneze obiecte rare reprezentative pentru istoria şi viaţa tăranului român.

Astfel, colecţia din casa muzeu deschisă în anul 1988 cuprinde peste 3000 de exponate, obiecte şi unelte vechi, cărţi, manuscrise, icoane, costume populare, măşti, medalii, monede, etc. Multimea si diversitatea exponatelor ilustrează pasiunea pentru traditiile oamenilor de pe aceste meleagurile binecuvântate.

Obiectele lucrate  de către meşterul Vasile Gaman sunt  piese bisericesti ca strane, catapetesme, cruci, troite şi piese de mobilier casnice ca blidare, scaune, fotolii, porti, usi şi ferestre. Calitatea produselor realizate de meşter este de mare valoare artistică, prin bogătia simbolurilor  religioase si laice folosite și prin măiestria executiei.

Locaţie atelier: obiectele sunt lucrate în atelierul de la domiciliul meşterului situat în sat Lunca, com. Vânători, jud. Neamţ.

Astfel, turiştii care ajung în Piatra Neamţ pot să facă o călătorie pe valea Bistriţei unde pot vizita cele trei mănătiri care au dus mai departe credinţa pe aceste meleaguri.

Mănăstirea Bistriţa din judeţul Neamţ este aşezată în comuna Alexandru cel Bun – sat Bistriţa, la o distanţă de 8 kilometri mai spre vest de oraşul Piatra Neamţ, pe drumul DN 15 Piatra Neamţ-Bicaz. Mănăstirea, ctitorită de Alexandru cel Bun, a rezistat timp de peste şase veacuri la adăpostul pădurilor ce o acoperă, înfruntând greutăţile şi încercările istoriei.
Mănăstirea Bistriţa este una dintre cele mai vechi mănăstiri din judeţul Neamţ. La mănăstirea Bistriţa se păstrează Icoana Sfintei Ana, creaţie bizantină cu mare valoare istorică şi spirituală şi Icoana făcătoare de minuni primită în dar de domintorul Alexandru cel Bun în anul 1407 de la împăratul Manuel II Paleologul

Muzeul Mănăstirii Bistriţa care a fost iniţiat încă din 1932 cuprinde  monezi de epocă, icoane din secolele XVI-XVIII, sculpturi şi frescă descoperite în timpul cercetărilor arheologice, resturi din veşmintele domneşti şi alte obiecte din necropolă voievodală.

Mănăstirea Bisericani – construită în zona muntelui Pietrosu la o altitudine de 650 m, se află la 12 km vest de oraşul Piatra Neamţ, pe DN Piatra Neamţ-Bicaz. Drumul urcă plin de serpentine, în timp ce Valea Bistriţei ţi se dezvăluie treptat în toată splendoarea ei. La un moment dat, ascunse parcă în spatele brazilor, vei descoperi turlele mănăstirii.

La început, pe locul în care găsim astăzi aşezământul monahal, se pare că ar fi existat o sihăstrie a Mănăstirii Bistriţa. Abia în anul 1498, Cuviosul Iosif  a părăsit Mănăstirea Bistriţa şi împreună cu alţi călugări au început să construiască o biserică cu mijloace proprii. Printre ctitorii mănăstirii Bisericani îi regăsim pe Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Ştefăniţă Vodă, Petru Rareş şi Alexandru Lăpuşneanu.

Biserica mănăstirii Bisericani este cunoscută pentru catapeteasma de o rară frumuseţe în care ornamentaţia bogată cromatic contrastează cu sobrietatea icoanelor zugrăvite pe fonduri mate, dar şi pentru uşile împărăteşti deosebite prin sculptura densă de arabesc a suprafeţelor dinspre naos.

Mănăstirea Pângăraţi – un asezamant de veche traditie de pe valea Bistritei, este amplasata pe DN15 Piatra Neamt – Bicaz, in apropiere hidrocentralei Dimitrie Leonida de la Stejaru si de Bisericani, la rasarit de Muntele Botosanu si pe malul stang al paraului Pangarati.
Manastirea Pangarati isi are inceputurile in sec al XV lea, mai exact in anul 1460 cand cuviosul Simeon Sihastru, unul din sfetnicii lui Stefan cel Mare, a construit aici prima biserica din lemn cu hramul Sfantul Mare Mucenic Dimitrie.

Denumirea de Pangarati a manastirii provine, dupa istoricul Nicolae Iorga, de la un posibil calugar Pangratie care a fost un pustnic ce a dat numele paraului din apropiere.

Biserica veche de la Pangarati are o arhitectura unica intre manastirile din Moldova si Romania. Ferestrele sunt din lemn, mici si duble, cu grilaj metalic la exterior. Pridvorul este luminat de o fereastra dreptunghiulara la vest si alta la nord. Fatadele exterioare ale bisericii sunt tencuite si varuite in alb-inchis.

Cascada Duruitoarea (în cadrul Parcului Naţional Ceahlău) este situată în Masivul Ceahlău, în punctul numit Duruitoarea aflat la o altitudine de 1.270 m. Cascada s-a format pe Pârâul Rupturii care izvorăşte din golul alpin şi se varsă în Valea Schitului şi apoi in Lacul Bicaz. Cu o cădere impresionantă de apă de la o înălţime de aproximativ 100 m, Cascada Duruitoarea provoacă un vuiet asurzitor care se aude de la mare depărtare.

Cheile Bicazului datorită mărimii lor impresionante reprezintă o adevarată atracţie turistică cu peisaje spectaculoase şi posibilităţi multiple de agreement. Drumul care străbate Cheile Bicazului este asemenea unui defileu săpat în piatră, plin de serpentine de o rară frumuseţe, iar pereţii imenşi de calcar ai stâncilor ascund peşteri şi avene. Valea foarte îngustă alături de cascade, stânci izolate, guri de peşteri şi pereţi stâncoşi, formează împreună aceste locuri pitoreşti încărcate de legendă, care ne impresionează prin frumuseţile lor unice şi care fac din această zonă o adevărată atracţie turistică, unică în România.

Cheile Şugăului este o zonă stâncoasă deosebit de frumoasă, sub forma de canion cu o lungime de 350 m pe care se află un şir de cascade. Aceasta împreună cu masivul calcaros Munticelu reprezintă un sit natural de excepţie datorită unicităţii patrimoniului natural de care dispune. Intâlnim aici specii endemice de plante, izvoare petrifiante cu formare de tuf calcaros, rarităţi faunistice, relief exo- şi endocarstic, calcare fosilifere şi un peisaj mirific.

Peştera Munticelu din cadrul Parcului Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş – este situată la intrarea din Cheile Bicazului, în baza calcaroasă Surduc Munticelu, pe versantul stâng al răului Bicaz. Peştera Munticelu este considerată din punct de vedere ştiinţific dar şi peisagistic cea mai importantă din Moldova. Ascunsă la baza unui perete de calcar intrarea în peşteră este scundă de aproximativ 1,5 metri, apoi urmează un culoar descendent de 10 metri, care te conduce într-o sală mare, lungă de 30 de metri şi înaltă de 4-5 metri. Cu o lungime de 120 m, peştera Munticelu impresionează prin sala mare şi prin formaţiunile stalagmitice.

Stânca Şerbeşti din comuna Ştefan cel Mare – Stânca cu chip de om de la Şerbeşti – Neamţ este rezervaţie naturală geologică şi reprezintă un punct fosilier care conţine resturi de moluşte şi impresiuni de plante. Declarată monument al naturii, Stânca Măgura Şerbeşti este constituită din bancuri de gresii dure redresate până aproape de vertical, de vârsta sarmatiana, la contactul podişului Moldovei cu Subcarpaţii.

Stanca Piatra Teiului din comuna Poiana Teiului este declarată monument al naturii de mai bine de cinci decenii şi este asezată la “Coada Lacului” în locul unde se intâlnesc cele patru drumuri care vin dinspre Moldova şi Transilvania, la o altitudine de 508 m. Stânca are o înălţime de 23 m şi este alcătuită din calcare recifale cretacice pe care se poate observa o bogată faună fosilă sarmantică. Solitară în apele lacului de acumulare “Izvorul Muntelui”, stânca este martorul procesului de eroziune din aceasta zonă şi poate fi cel mai bine admirată în toată splendoarea ei de pe viaductul ce traversează lacul.

Peştera Toşorog din comuna Bicazu Ardelean – este declarată rezervaţie mixtă şi cunoscută de localnici sub denumirea de Jgheabul cu gaură. Aşezată pe Valea Caprei cu o lungime de peste 420 m este considerată cea mai mare peşteră formată din conglomerate. Intrarea în primele două săli ale peşterii este uşor accesibilă vizitatorilor după care traseul continuă printr-o gaură de 4-5 m unde, datorită umezelii de pe pereţi, se recomandă folosirea unor tehnici de asigurare. Aici vietuieşte o importantă colonie de lilieci care sunt pe cale de dispariţie datorită distrugerii habitatelor preferate din interiorul peşterii.

Apoi, pe firul pârâului drumul se îndreaptă spre sud printre stânci de gresie şi tufe de arini până când valea devine tot mai îngustă şi singuratică. După încă 3 km străbătuţi în ambianţa pădurii şi a pârâului apare în toată frumuseţea ei, senină şi solitară, Mănăstirea Sihăstria. De lânga ea pornesc cele două drumuri care duc spre cele trei schituri din pădure. Cele cinci aşezăminte monahale pe care turiştii le pot vizita în această zonă sunt:

Mănăstirea Secu – se află la 22 km de oraşul Târgu Neamţ şi la o distanţă de 4 km de şoseaua Târgu Neamţ – Pipirig. Aşezată în vecinătatea Pârâului Secu şi la poalele Muntelui Vasan, acest aşezământ monahal se înfăţişează ochilor noştri sub forma unei cetăţi medievale, construite cu ziduri groase, turnuri de apărare şi turle ce se înalţă asemenea unor suliţe uriaşe. Mănăstirea Secu este o aşezare monahală care dăinuie de peste 500 de ani şi este una dintre cele mai vechi mănăstiri din Neamţ.

Biserica de la mănăstirea Secu este o construcţie masivă în plan trionic, cu o turlă deschisă poligonală, care păstrează caracteristicile ctitoriilor voievodale moldave din secolul al XVII-lea, având unele modificări în arhitectura exterioară. În anul 1850 a fost pictat interiorul bisericii iar catapeteasma naosului a fost refăcută din lemn de tei sculptată în stil baroc şi poleită cu aur.

Mănăstirea Sihăstria se află în partea de nord a judeţului Neamţ, la 22 km de oraşul Târgu Neamţ, pe şoseaua ce duce spre Pipirig – Vatra Dornei. Drumul spre mănăstire părăseşte şoseaua la 15 km, trece peste Ozana şi pătrunde pe valea pârâului Secu. Dupa 4 km de mers pe lângă stânci şi stejari seculari apare în cale Mănăstirea Secu, iar după alţi 3 km de mers spre sud vei descoperi în toată splendoarea ei Mănăstirea Sihăstria. Ca arhitectură, Mănăstirea Sihăstria, prin cele trei secole de existenţă continuă cu fidelitate stilul clasic moldovenesc care, în ciuda atâtor schimbări, se menţine până într-o epocă atât de târzie.

Mănăstirea Sihăstria este strâns legată de viaţă Părintelui Cleopa, care alături de părintele Paisie Olaru şi părintele Iustin Pârvu de la Petru Vodă sunt unii din marii duhovnici din judeţul Neamţ. Mănăstirea Sihăstria este un locaş plin de lumină şi har, un loc de o frumuseţe naturală rar întâlnită cu o linişte extraordinară şi una din importantele mănăstiri din Moldova.

Schitul „Inaltarea Sfintei Cruci” se află la 3 km de Mănăstirea Sihăstria în poiana ce poartă numele pustnicului Ioan care a sihăstrit în acele locuri în secolul al XVII-lea. Drumul până la schit se numeşte “Drumul Crucii” şi este marcat cu troiţe pe care sunt pictate imagini cu scene din ultimile zile din viaţa lui Isus pe pământ.

Schitul Sihla este situat la aproximativ 8 km de Mănăstirea Sihăstria (acces pe drum forestier), în ţinutul liniştit al codrilor seculari care oferă privelişti şi peisaje variate deosebit de încântătoare. Biserica schitului a fost construită din lemn în stilul clasic al bisericilor moldoveneşti, cu o singură turlă în formă de cruce deasupra naosului, iar interiorul este împărţit între altar, naos şi pridvor.

In anul 1763 la adăpostul primitor al unui bloc de piatră, a fost construită o bisericuţă „dintr-un brad”, lungă doar de caţiva paşi. Biserica este lucrată în formă de corabie din bârne de lemn, căptuşită în exterior cu scândură şi acoperită cu sită. Pe partea de nord a Muntelui Sihla, pe o poteca tainică, se urcă la Peştera Sfintei Cuvioase Teodora. Aici este locul unde aceasta, prin multe lacrimi de post şi rugăciune, s-a nevoit ani de-a randul.

Schitul Daniil Sihastrul este situat la 2 km de Schitul Sihla, într-un loc pustnicesc cu stânci golaşe şi mici peşteri aproape de “Râpa lui Coroi”. Fiind aşezat într-un loc retras şi greu accesibil, construcţia schitului s-a realizat cu ajutorul credincioşilor. Astfel , s-a construit din lemn de brad şi stejar biserica schitului, cele două corpuri de chilii, clopotniţa şi aghiasmatarul.

Biserica Sf Nicolae din Roznov – aşezată în Parcul Roznov, Biserica “Sf Nicolae” a fost construită la sfârşitul secolului al XIX lea de renumitul proprietar şi om politic, colonelul Gheorghe Ruset Roznovanu în amintirea fiului său, Alexandru, care a murit la 20 de ani, de pneumonie. Clădirea bisericii frapează prin arhitectura neobişnuită în această zonă, fiind desprinsă parcă din lanţul de biserici ce domină Rusia. Acest lucru se datorează legăturilor pe care familia Roznovanu le avea cu nobilimea rusă şi cu ţarul.

Cascada Duras din Neguleşti – s-a format la 4,5 km în amonte de staţiunea Neguleşti, pe cursul superior al pârâului Iapa. Drumul pleacă din faţa staţiunii şi se continua pâna la Ocolul Silvic Frasin unde este o barieră din lemn. De aici, dupa aproximativ 300 m pe partea stângă prin desisul crengilor de brad se zăreşte apa învolburată a cascadei. Ca să ajungi la cascadă trebuie să cobori o pantă mai abruptă prin pădure, apoi pe pietrele de lângă pârâu poţi înainta până aproape de locul unde se varsă cascada.

Mănăstirea Nechit - Aşezământul monahal de la Nechit este construit într-o poiană din marginea de vest a satului Nechit, înconjurată de dealuri împădurite. Locul acesta a fost ales de către sihastrul Nechita care s-a nevoit şi rugat pe aceste plaiuri şi de la care valea, muntele şi pârâul ce străjuiau locul lui de închinăciune şi-au luat numele. Prima biserica din zid a fost construita in anul 1875 si astfel, Schitul Nechit, a redevenit un asezamant monahal prosper. Aşezământul monahal mai cuprinde patru clădiri care au destinaţie de chilii şi anexe gospodareşti şi Casa Pelerinul – o clădire din lemn de trei etaje situată în partea de sud, care impresionează prin execuţia arhitectonică.

Mănăstirea Tazlău – Aşezământul monahal de la Tazlău apare menţionat pentru prima dată într-un document  din 30 octombrie 1458, când Ştefan cel Mare la rugămintea egumenului Manastirii Bistrita, Eustatie, întăreşte hotarele braniştei Mănăstirii Tazlău până la Răchitiş. Între anii 1496-1497 are loc construcţia bisericii de zid “Naşterea Maicii Domnului” de la Tazlău pe locul vechii biserici de lemn construită de Alexandru cel Bun, fiind una dintre cele mai monumentale ctitorii la voievodului Ştefan cel Mare.