Tezaurul manastirii cuprinde obiecte de cult din metal pretios, broderii, tesaturi si sculpturi in lemn care au fost confectionate in manastire sau au fast daruite de voievozi si alti binefacatori. Toate aceaste obiecte si documente ne-au adus noi informatii istorice care intregesc cunoasterea istoriei zbuciumate a poporului roman.

Bogatia manastirii Neamt a reprezentat de-a lungul timpului tinta mai multor incursiuni si divergente, dar cu toate acestea Manastirea Neamt a ramas un important centru de cultura medievala pastrand in muzeu o buna parte din Patrimoniul Cultural National.

Cele mai vechi manuscrise expuse in cadrul muzeului dateaza din timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Obiectele expuse in muzeu pot fi clasificate in mai multe grupe: manuscrise si tiparituri, picturi, sculpturi, obiecte de cult metalice-argint si argint aurit, obiecte de lut, piese tipografice, gravuri in lemn si in metal, piese speciale de legatorie, mantii si obiecte de la slujbele arhieresti, acoperaminte pentru sfintele vase, clopote, numismatica si peceti.

Tot in muzeul de la manastirea Neamt se afla si cel mai vechi monument de arta sculpturala-religioasa din Moldova, si anume: catapeteasma de la biserica din Cetatea Neamtului cu picturi din secolul al XV lea. Alte obiecte religioase deosebite ca valoare aflate in muzeul manastirii Neamt sunt: din anul 1750 un panaghiar in filigram, din anul 1748 un potir primit de la fiica Tarului Petru, din anul 1759 Evanghelia slavona care cantareste 35 kg, din anul 1767 un potir, din anul 1845 un litier mare, mai multe cristelnite cea mai veche datand din „chiparos”, din anul 1470 un epitrahil, o nebedernita din  anul 1607 si sfintele moaste: cutia in care se afla capul Sfantului Simeon de la „muntele minunat” ferecat in anul 1463 de Sfantul Voievod Stefan cel Mare.

Aceasta bogata colectie de obiecte bisericesti de la manastirea Neamt reprezinta numai o parte din tezaurul pe care l-a avut si cu toate acestea muzeul inca ne ilustreaza rolul cultural-national al acestui lacas de cult.

Desi avea doar 20 de ani cand a inceput sa picteze interiorul bisericii, Nicolae Grigorescu reuseste cu puterile si talentul sau sa faureasca la Agapia o opera nemuritoare de mare valoare, in care imbina cu succes traditia bizantina cu stilul neoclasic si cu arta populara romaneasca, creata de geniul sau artistic.

In portretele sfintilor, Grigorescu foloseste ca modele preoti slujitori ai manastirii, calugarite, tarani, copii sau diverse persoane aflate in  trecere prin manastirea Agapia. Astfel, acesta reuseste sa picteze icoanele din catapeteasma, tablourile si compozitiile murale intr-o maniera realista, in care realitatea este redata cu mare precizie si talent artistic. Se poate observa vivacitatea chipurilor si a coloritului, miscarile pline de gratie, de omenesc si de dinamism.

Poze cu pictura de la Manastirea Agapia

In interiorul bisericii putem admira unele compozitii originale care dovedesc ca Grigorescu a cautat sa impuna o conceptie noua, personala, realizand la Agapia „un stil romanesc al picturii religioase”, cum ar fi: Drumul Crucii, Ruga in gradina Ghetsimani, Punerea Mantuitorului in mormant, Cina cea de Taina, Tobie parasit de inger, Intrarea Mantuitorului in Ierusalim, Sfanta Fecioara Maria cu Pruncul Isus, Crucea cu Mantuitorul rastignit, etc. Printre icoanele cu prorocii mari se remarca chipul tineresc si plin de gratie al profetului Daniil, in care pictorul isi imortalizeaza chipul lui din tinerete, lasandu-ne astfel un autoportret anonim.

Din intregul ansamblul de picturi de la manastirea Agapia, lucrarea cu cea mai mare valoare artistica o reprezinta Icoana Maicii Domnului cu Pruncul in brate. Avand drept model o taranca din satul Filioara, pictorul reuseste sa redea chipul romanesc al Maicii Domnului cu trasaturile si atitudinea de mama taranca din Moldova.

Icoana a fost adusa din Insula Cipru si este cunoscuta sub denumirea de Cipriota. Intre anii 1647-1718 icoana a stat in Biserica “Sfantul Nicolae” din Cetatea Neamtului, biserica ce a fost supusa canonic inca din anul 1646 Manastirii Secu. Cetatea Neamtului a fost distrusa in anul 1718 din ordinul turcilor in timpul Domnitorului Mihail Racovita, iar obiectele de cult importante care au apartinut Bisericii “Sfantul Nicolae” au fost duse la Manastirea Secu.

Icoana Cipriota a fost asezata pana in anul 1758 in Biserica ,,Sfantul Nifon” si apoi dusa in Biserica Cimitirului pana in anul 1876 cand este mutata in biserica mare, unde se afla si in prezent. Prin bunavointa boierului Nicolae Albu si a sotiei sale Maria, icoana Cipriota a fost imbracata in argint in anul 1879.

Cea mai importanta perioada de restaurare a avut loc intre anii 2003-2005 cand s-a hotarat indepartarea definitiva a imbracamintei din argint, detaliu necesar pentru a se pune mai bine in valoare aceasta opera de arta bisericeasca. Echipa de restauratori a fost formata dintr-un colectiv apartinand Atelierelor de Restaurare-Conservare Patrimoniu de la Manastirea Putna si Sucevita. Astfel, din anul 2005 Icoana Maicii Domnului Cipriota a fost adusa din nou la Manastirea Secu de la Atelierele de Restaurare de la Manastirea Putna  si asezata in biserica manastirii.

In prezent, Icoana Cipriota de la Manastirea Secu este locul unde vin mii de credinciosi pentru a se inchina cu adanca evlavie si pentru a admira aceasta veche opera de arta care face parte din patrimoniul de nepretuit al acestei manastiri veche de peste 500 de ani.

Citeste si despre cele mai cunoscute manastiri din Moldova situate in judetul Neamt.

Colectia de obiecte bisericesti a Manastirii Secu a fost apreciata si de catre Nicolae Iorga care a descris-o ca fiind „marea minune a Secului”.

Piese din muzeul Manastirii Secu

Aerul (Sfantul Epitaf) care a fost daruit manastirii Secu in anul 1608 avand o deosebita valoare artistica. Astfel, pe fondul rosu al catifelei este reprezentata, in fir de aur, Plangerea lui Isus incadrata de o inscriptie in limba slavona.

In muzeul manastirii Secu se afla si o serie de Evangheliare printre care se afla un manuscris in limba slavona fiind si cel mai vechi si care dateaza din secolele XIV-XV. Deosebite in aceasta serie sunt: „Evanghelia” tiparita in anul 1821, in timpul staretului Ilarie, la manastirea Neamt si care cuprinde chenare mari cu chipuri de sfinti pe toate fetele filelor, lucrate de catre monahul Ghervasie de la Neamt si Sfanta Evanghelie tiparita la Moscova in anul 1763 in limba slavona, ferecata in argint aurit si donata de Tarina Ecaterina a II a a Rusiei.

„Indreptarea legii” (Pravila lui Matei Basarab) care a fost tiparita din indemnul Mitropolitului Stefan in anul 1652.

In anul 1842, schimonahia Safta Brancoveanu a donat manastirii Secu doua chivote confectionate din argint aurit care au cate cinci turnuri impodobite cu briliante.

Alaturi de aceste piese deosebite in muzeul Manastirii Secu mai sunt prezente: doua cruci, una din anul 1592  si alta din anul 1607 imbracate in argint aurit, doua cadelnite si doua catui din argint aurit din sec. al XVII lea, doua sfesnice mari de argint cu decoratiuni florale din 1602, o bedernita brodata in fir de aur si impodobita cu un sirag de perle originale din 1638, doua panaghiare din argint aurit cu decoratiuni in filigran si pietre pretioase, dar si alte obiecte interesante.

Manastirea Secu de-a lungul timpului a jucat un rol deosebit de important in promovarea culturii si artelor frumoase, iar obiectele din Colectia de obiecte bisericesti pastrate in muzeul manastirii dovedesc valoarea si importanta acestui lacas in istoria culturii si neamului romanesc.

Poiana in care se afla asezarea sihastreasca de la Schitul Agapia Veche este situata pe urcusul potecii care leaga peste munte Manastirea Agapia de Manastirile Secu si Sihastria. An de an aceasta poteca este plina de pelerini veniti in drumetie la Manastirile din Moldova si dornici sa cunoasca locurile unde s-au rugat numerosi calugari. Numele acestor pustnici sunt strans legate de aceste locuri si s-au pastrat si pana in prezent: Muntele lui Chiriac, Paraul Pustnicului, Livada Parintilor, Poiana lui Eufrosin, Poiana lui Serghie, Valea lui Agapia si Poiana lui Pahomie.

Harta drumului de la Mansatirea Agapia la Schitul Agapia Veche

Inceputurile schitului Agapia Veche dateaza din a doua jumatate a secolului al XIV-lea cand un sihastru Agapie impreuna cu ucenicii sai au construit aici un modest schit de lemn. De la sihastrul Agapie, Manastirea Agapia si-a primit frumosul nume de Manastire a dragostei crestine, iar odata cu intemeierea acestei asezari monastice in muntii din jur, valea cu paraul si mai apoi satul si comuna au primit acelasi nume: Agapia.

Un loc deosebit de frumos este „Livada Parintilor” situata la aproximativ 500 de metri de biserica Manastirii Agapia Veche unde s-a aflat prima constructie a schitului, distrusa intr-o zi de Pasti de o avalansa de zapada si pe care, in prezent, se afla o cruce. Tot de la Agapia Veche sunt si moastele sfintilor parinti Rafail, Partenie si Ioan de la Rasca.

Din anul 1803 schitul de la Agapia Veche impreuna cu Manastirea Agapia devine obste de maici la initiativa Mitropolitului Veniamin Costache. In anul 1938, pentru a pazi hotararea ctitorilor si a nu tulbura linistea acestui loc sfintit, Patriarhul Nicodim Munteanu face un legamant prin care nimeni din afara obstii Schitului Agapia Veche sa nu poata intra in incinta intre apusul soarelui si rasaritul acestuia.

Cei care vor sa inopteze la Agapia Veche sunt cazati doar o singura noapte in casa de oaspeti situata la poarta, cu o capacitate de aproximativ 40 de persoane. O drumetie pe poteca umbrita de brazi care duce la schitul Agapia Veche este asemenea unei calatorii in timp, unde vei avea ocazia sa descoperi si sa cunoasti inceputurile monahale in muntii „lui Agapie”, impreuna cu alti pelerini ce urca incet cararea ce duce la schit.

Poze Schitul Agapia Veche

Piese din muzeul Manastirii Varatec

Colectia de arta veche bisericeasca de la Manastirea Varatec contine cele mai batrane icoane pictate in tempera pe lemn, datand din sec. al XV lea si care il infatiseaza pe Sf. Nicolae sau pe Arhanghelii Mihail si Gavril aduse de la Manastirea Rasca – Falticeni. Din sec al XVI lea de la Valeni – Neamt dateaza o pereche de icoane imparatesti infatisand, una pe Mantuitorul Isus Hristos, cealalta pe Maica Domnului cu Pruncul si icoana „Schimbarea la Fata”, care sunt pictate in tempera pe lemn si ni se arata clasice in stilizarea lor bizantina. Din sec. al XVII lea dateaza o serie de icoane de mici dimensiuni care vin tot de la Valeni, dar si icoana „Maica Domnului Dolorosa” lucrata in tempera de zugravul Eftimie. De la schitul Topolita sunt icoanele cu Mantuitorul si cu Maica Domnului pictate de ieromonahul Tiufan in anul 1697.

Impresionante sunt si celelalte icoane ale Maici Domnului expuse aici: una din sec al XVI infatiseaza pe Fecioara cu Pruncul pe dreapta,  alta din sec. al XVII tot cu Pruncul pe dreapta donata in 1661, apoi o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul sugand pe partea dreapta, o icoana datand din 1779 de la Razboieni si o icoana infatisand pe Maica Domnului cu pruncul intre ingeri pictata de Nicolae Grigorescu in 1859.

Muzeul Manastirii Varatec te uimeste si prin bogatia obiectelor de cult: cruci din lemn sculptat ori pictat, potire, discuri, panaghiere si sfesnice. Alaturi de ele sunt expuse si obiecte din  argint aurit, impodobit cu medalioane de zmalt, Evanghelia tiparita in anul 1821 de catre Veniamin Costache la Manastirea Neamt si Evangheliarul grec, tiparit la Venetia in 1811.

Colectia Manastirii Varatec mai cuprinde si vesminte preotesti, stihare, epitrahile, feloane, manecute, bedernite considerate adevarate capodopere de broderie artistica. Alaturi de ele sunt expuse covoarele lucrate de maicute care dovedesc dezvoltarea cu totul speciala a tesutului in Manastirea Varatec. Tot in cadrul muzeului este amenajata si o camera in care se afla o biblioteca speciala alcatuita din manuscrisele si cartile vechi ale manastirii, carti de cult, literatura religioasa, lucrari omiletice, hagiografice, de psaltichie.

Vizitand acest muzeu veti avea ocazia sa cunoasteti istoria si bogatia spirituala a manastirii Varatec.