Un traseu deosebit de atractiv este cel care  pleacă din şoseaua DN 12 C care străbate Cheile Bicazului, în punctul numit Podul Ungurilor situat  între Gâtul Iadului şi Pridvorul Iadului. Marcat cu bandă galbenă traseul străbate pădurea pe o potecă şi urcă pe malul drept al pârâului Bicăjel, sub Piatra Surducului.

Peisajul din Cheile Bicăjelului este spectaculos şi sălbatic, iar apele învolburate de sub bucăţile de gheţă ale pârâului Bicăjel răsună între pereţii masivi de piatră. Ajunşi pe versantul sud-estic al Pietrei Surducului vei putea admira întreaga frumuseţe a Cheilor Bicăjelului şi contempla în linişte aceste minunăţii ale naturii de la un punct de belvedere special amenajat.

Cheile Bicajelului iarna, judetul Neamt

La ieşirea din pădure traseul se continuă prin Poiana Surducel până la drumul vechi al Surducului, ocoleşte Piatra Surducel şi ajunge în valea pârâului Bicăjel. Ajunşi aici ţi se deschide în faţa ochilor o altă lume plină de peisaje deosebite, fânării şi oameni simpli ce trăiesc după regului uitate de noi cei „de la oraş”. Din acest loc priveliştea panoramică care ţi se deschide în faţa ochilor este grandioasă  şi  poţi să te bucuri nestingherit de vastitatea fără de sfârşit a munţilor şi văilor.

Poteca se îndreaptă spre Şaua Ţifra de unde se poate merge mai departe pe traseul marcat cu triunghi galben care are punctul de sosire între Poarta de Piatră şi “Serpentinele Mici”. Alegând să te întorci pe acest traseu vei merge pe sub peretele vestic al Pietrei Maria, de unde poţi fotografia impresionantele bucăţi de piatră rupte din stâncă.

Dacă te numeri printre cei cărora iarna le plac drumeţiile pe munte, unde ai ocazia să admiri peisaje îngheţate magnifice, poţi să te aventurezi pe acest traseu din Cheile Bicazului. Iarna formează aici cele mai mirifice peisaje, o combinaţie între albul zăpezii şi verdele închis al brazilor.

Traseul plecă din staţiunea Durău de unde poteca se strecoară prin pădure în serpentine şi se termină în Poiana Fântânele unde este şi Cabana Fântânele. Din poiana unde se află cabana  poţi admira masivul Ceahlău în toată splendoarea sa, vârful Toaca şi Piciorul Crestăturii, un contrafot care coboara de sub Toaca.

De aici poteca urcă abrupt până la cărarea din pădurea de brazi pe care sunt situate câteva puncte de belvedere de unde poţi admira Durăul şi stâncăriile versantului. Iarna decorul este minunat, brazii sunt îmbrăcaţi în haine de zăpadă iar razele soarelui strălucesc în jurul tău formând o atmosferă de basm.

Ceahlau – Fantanele iarna 2011, judetul Neamt

Următoarele locuri de belvedere de pe traseu sunt: “La morminte”, “Curmătura Arşiţei” şi “Căciula Dorobanţului”. Din acest ultim loc ţi se deschide o perspectivă largă spre lacul de acumulare, culmile dimprejur şi o mulţime de turnuri aşezate pe un bloc mare de piatră. Poteca străbate pădurea până la jnepenişul de pe platoul de unde se ridică stânca Panaghia.

Alături de Panaghia poţi admira şi doi colţi de piatră “Acele Panaghiei”, dar şi alte două turnuri îngemânate “Pietrele lui Bălănescu”. Apoi, din traseu se desprinde cărarea ce urcă pe Vf Toaca, de unde poţi admira una din cele mai ample privelişti de pe masivul Ceahlău. Ultima parte a traseului traversează platoul de pe Ceahlău până la Cabana Dochia. Peisajul care te întâmpină iarna pe platou îţi taie respiraţia, iar frumuseţea pe care acest anotimp şi-o aşterne peste tot este de nedescris. Iubitorii drumeţiilor montane sunt aşteptaţi să descopere aceste piesaje şi să facă o călătorie de neiutat iarna pe Ceahlău.

De-a lungul lui vei trece prin valea paraului Bistra marginita pe dreapta de Piciorul dintre Bistre ,iar pe stanga de Obcina Tablei. De aici, drumul se continuă prin pădure în mai multe serpentine până în punctul Curmătura la Scaune, apoi coboară pe coastele Piciorului Calului, pe pârâul lui Martin şi Slatina în satul Schit care face legătura dintre Valea Bicazului şi Valea Bistritei.

Ceahlau – Stanile iarna 2011, judetul Neamt

Traseul se continuă prin pădurea de brazi până când ajungi în Poiana Stănilelor unde vei putea admira impresionanta parte de sud-vest a Ceahlăului, cu jgheaburile verticale tăiate între stânele de piatră, Turnul lui Butu şi peretele de piatră al vârfului Ocolaşul Mare. De la Poiana Stănile unde se află şi Schitul Sf. Antonie traseul continuă pe drumul forestier până la o terasă săpată în coasta muntelui de unde începe cărarea care urcă spre platoul de pe Ceahlău.

Pe platou te întâmpină atmosfera de iarnă şi vei putea admira în vest Culmile Hăşmaşului, Pietrele Roşii şi Măgura Grinţieşului. Poteca ce duce la Cabana Dochia trece pe lângă o stâncă izolată Piatra Lacrimată şi pe lângă poteca ce duce la Mănăstirea Stefan cel Mare de pe Ceahlău. Pe măsură ce te apropii de Cabana Dochia vei putea admira în partea stângă Vârful Toaca, iar în partea dreapta Bâtca Ghedeon.

La intrarea în cătun se află biserica ortodoxă după care sunt câteva pensiuni construite mai recent. Drumul care traversează satul este un drum prăfuit străjuit de arini, sălcii şi molizi piperniciţi, iar de o parte şi de alta se află casele ciobanilor aşezate parcă în aşa fel încât să poată adimira priveliştea impresionantă asupra stâncilor din jur.

După ce se traversează cătunul, traseul ajunge în locul numit La Bechet un tărâm fascinant  în care apele râului se îngrămădesc să-şi facă loc printre roci şi rădăcinile suspendate ale arborilor. Peisajul de aici este spectaculos şi salbatic, iar apele pârâului Bicajel răsună între pereţii masivi de piatră.

Poze de pe traseul Cheile Bicazului – Valea Bicajelului – Piatra Cherecului

Apoi, traseul iese din strănsoare şi se deschide spre o poiană plină de fâneţe şi păşuni. Drumul continuă spre satele Bicăjelul de Sus şi Trei Fântâni, dar traseul merge spre dreapta pentru a străbate valea pârâului Jgheabul Cherecului printr-o pădure cu brazi înalţi până la Poiana lui Paleu (1242 m). Aici, peisajul este încântător iar liniştea te copleşeşte. De la Culmea lui Paleu  se merge spre satul La Fabrica Veche, un sat de munte cu căsuţe tradiţionale din lemn răsfirate prin poienile vălurite ale locului.

De la Fabrica Veche se merge pe Valea Pârâului Oii (1012 m) unde veţi traversa şi Campingul Pârâul Oii, un loc deosebit de pitoresc în care turştii pot să se cazeze. De aici, traseul se continuă până la şoseaua DN 12 C care străbate Cheile Bicazului şi intră din nou în pădure.

Poteca se strecoară printre copacii de pe marginea Lacului Roşu pâna la debarcader, şi în final ajunge la locul de plecare, restaurantul Lacul Roşu. Timpul de parcurgere al traseului este de aproximativ 6 ore. Dificultatea este una medie iar până în locul numit „La Bechet” traseul este accesibil indiferent de anotimp.

Peisajele montane şi casele tradiţionale de munte alături de fânăriile aşezate pe paşunile din pădurile de brazi, formează o privelişte deosebită, cum rar mai găseşti  în prezent. Aici, totul s-a conservat cu mare grijă. Natura a fost protejată de aceşti oameni minunaţi de la munte care au dus tradiţiile mai departe şi au păstrat pitorescul acestei zone.

De la început, traseul  urcă destul de abrupt spre satul Bârnadu, pe o potecă bătătorită de către oamenii din sat care şerpuieşte de-a lungul crestei până la intrarea în pădurea de brazi. În timp ce urci în faţa ochilor ţi se deschide o superbă panoramă asupra crestelor din jur şi asupra stâncilor masive din Cheile Bicazului, acest obiectiv turistic unic din Neamţ.

Harta Google Maps a traseului

La satul Bârnadu se ajunge relativ repede iar la intrare, pe creasta din dreapta, poţi admira rezervaţia de zadă unde sunt exemplare de larice, singurul conifer cu frunze căzătoare. Acest cătun aşezat în vale impresionează prin casele tradiţionale din lemn şi poiana deosebit de frumoasă în care este situat.

Traseul străbate satul până la singurul magazin din acest loc, iar de aici se merge pe drumul ciobanilor prin Poiana Izvoarelor, până la Poarta Lapoşului. În poiană sunt aşezate stânile ciobanilor din sat, construcţii din lemn cu motive tradiţionale, care mai de care mai frumoasă, reflectând întocmai hărnicia, simplitatea şi bunul gust al oamenilor de la munte. Deşi acest traseu nu este marcat, cărarea este uşor de găsit prin golul alpin, deoarece este folosită pe timpul verii de către ciobani din zonă.

Traseul continuă prin Poiana Jidanului, traversează Capu Jidanului şi pădurea de brazi de pe muntele Jidanului, până la Vârful Criminiş. Drumul care traversează pădurea de brazi este deosebit, brazii sunt foarte înalţi si crengile lor formează parcă un tunel prin care te strecori încet şi cu frică, ca să nu tulburi această frumuseţe unică a naturii. Liniştea pădurii îţi dă senzaţia că te afli într-un tărâm de basm, iar din când în când aceasta este tulburată de ciripitul păsărilor, fapt care te trezeşte la realitate.

Traseu: Bârnadu – Jidanu – Criminişul

Prin desişul brazilor se mai zăresc uneori stăncile golaşe, iar de pe ele realizezi ca eşti pândit de către caprele sălbatice care se uită, într-o linişte totală, mirate la tine. Imediat ce le descoperi acestea işi retrag repede capul şi stau în continuare la pândă. După ce le vezi comportamentul realizezi ca eşti un simplu musafir al acestui ţinut, iar frumuseţea acestor locuri este darul naturii si al animalelor care trăiesc aici.

Odată ieşiţi din zona pădurii, înaintăm spre Vârful Criminiş unde putem observa o panoramă deosebită asupra crestelor din jur. Astfel, admirăm de aici bătrânul Ceahlău, Vf. Criminiş, Danciu, Higheş si chiar catre Vf. Măgura din Munţii Bistriţei. Traseul continuă pănă pe Vârful Criminiş şi de aici spre rezervaţia Cheile Şugăului – Munticelu. De pe frumoasa culme Munticelu Criminiş se pot observa satele de la intrarea în chei, stânile ciobanilor din zonă, precum şi drumul care duce în Cheile Bicazului.

Traseul coboară apoi pădurea de pe Munticelu până la vâlceaua plină de grohotiş, înconjurată de creste şi tancuri cu forme ciudate. De aici se poate admira, în partea superioară a vâlcelei, crăpătura din creasta Piatra Glodului, locul unde se află intrarea în Peştera Tunel, precum şi cariera de calcar a combinatului de ciment de la Taşca. Ultima parte a traseului este anunţată de lătratul neobosit al câinelui care păzeşte Cabana Ecolog situată în rezervaţia Cheile Şugăului. De aici, se zăreşte şoseaua, iar poteca duce până la poarta de lemn de la intrare în rezervaţie.

Cararea pleaca din fata Manastirii Agapia si se strecoara prin satul manastiresc Agapia pana la intrarea in padure unde este si indicatorul pentru Schitul Agapia Veche. De aici trebuie sa mergi pe marcajul punct rosu cu bordura alba, marcaj folosit pentru traseul care duce la Manastirea Secu. Poteca ce urca pe la umbra brazilor batrani este batatorita de miile de pelerini care an de an vin sa se roage la aceste lacasuri de cult. Dupa putin timp se ajunge in poiana in care se afla asezarea sihastreasca Schitul Agapia Veche.

Traseul pe Google Maps

Aceasta dateaza din a doua jumatate a secolului al XIV-lea si poarta numele sihastrului Agapie, ctitorul acestui lacas de rugaciune. Prin curtea schitului trece cararea care  leaga peste munte Manastirea Agapia de Manastirile Secu si Sihastria (in planificarea acestei drumetii tine cont ca nu se poate trece prin schit dupa apus). Apoi, cararea trece prin “Livada Parintilor” si se continua prin padure pana la o poiana. De aici, traseul se bifurca. Spre dreapta si marcata cu punct rosu cu bordura alba este cararea care duce la manastirea Secu iar spre stanga marcata cu cruce rosie cu bordura alba este cararea ce duce Schitul Sihla.

Urmam cararea spre Manastirea Secu si ne aventuram din nou prin padure. Pe drum ne atrage atentia o toaca veche si mancata de timp, legata de un copac, pe care este scobit numele sihastrului care a adus-o aici. Drumul pana la manastire nici nu-l simti cand il parcurgi, padurea este frumoasa, iar pasarelele galagioase care te insotesc te fac sa pierzi notiunea timpului. Cararea te duce in fata Manastirii Secu unde poti sa faci un popas binemeritat si sa admire frumusetea acestei manastiri stravechi.

Cararea Manastirilor in Parcul NAtural Vanatori, judetul Neamt

De la Manastirea Secu se merge 3 km pe drumul care duce spre Manastirea Sihastria. Din cand in cand te poti opri pe la panourile turistice care iti dau detalii despre fauna din jur si despre locul exact unde te afli. Turlele impunatoare ale Manastirii Sihastria se zaresc din departare.

Manastirea Sihastria este un loc de pelerinaj care atrage anual zeci de credinciosi dornici sa viziteze vechea bisericuta de lemn si cimitirul in care este ingropat Parintele Cleopa si Parintele Paisie Olaru.Din fata Manastirii Sihastria pleaca traseul care duce la Schitul Sihla si Pestera Cuvioasei Teodora.

Cararea este lina si marcata cu cruce albastra pe fond alb. Se urca mai intai domol prin padurea de foioase, dupa care inaintezi prin desisul brazilor si spre final ai parte de un urcus abrupt. Inainte de a cobora la manastirea Sihla cararea se furiseaza printre bolovani imensi si te duce in dreapta spre pestera Sf Teodora, locul in care aceasta pustnica s-a rugat si a trait aproape 40 de ani.

Apoi, cararea urca un damb si coboara lin catre bisericuta construita din lemnul unui singur copac. De aici se zareste biserica Schitului Sihla si chiliile. Pelerinii care ajung aici au parte de ospitalitatea calugarilor care ii invita pe toti la o masa calugareasca.

Dupa un ultim popas, ne intoarcem pe drumul care leaga Schitul Sihla de Manastirea Agapia. Drumul care serpuieste printre brazii parfumati ai padurii este pietruit si are o lungime de 8 km. Intr-un tarziu se zaresc casele din satul manastiresc Agapia si drumetia noastra se apropie de final, nu inainte de a ne opri pe la brutaria manastirii si a savura delicioasele placinte cu branza si cornuri cu mere facute de maicutele de la manastire.

Cararea manastirilor reprezinta nu numai o drumetie in care te epuizezi fizic ci si o calatorie a propriului suflet, o calatorie in care iti dai seama ca poti face ceva pentru a proteja traditiile si valorile noastre spirituale si in care realizezi ca bisericile si manastirile in care intri sunt mult mai mult decat niste simple constructii de piatra. Distanta parcursa este de aproximativ 22 km iar timpul de parcurgere este intre 7h 30 min si 10h, in functie de pregatirea fizica a fiecaruia.