Legenda Varfului Toaca din Ceahlau ne povesteste despre un neam de uriasi care alaturi de turmele lor au trait candva pe muntele Ceahlau. Intr-o iarna s-au prapadit din cauza unei molime aproape toti, reusind sa mai scape o fata si un baiat. Acestia pentru a fi vazuti de oamenii din vale au ridicat fiecare cate un turn. De atunci, turnului mare facut de baiat ii zice Toaca, iar celuilalt mai mic facut de fata ii zice Panaghia.

Legenda Turnul lui Butu si Ana din Ceahlau ne povesteste despre Budu, un ostean viteaz din vremea lui Alexandru cel Bun, care s-a indragostit de domnita Ana, fiica domnitorului. Pentru ca relatia lor a fost refuzata de domnitor, Ana a cerut ajutorul unei vrajitoare care i-a tranformat pe cei doi indragostiti in doua stanci ingemanate. De atunci, aceste stanci poarta numele de Turnul lui Butu si Ana.

Legenda Stanilelor din Ceahlau ne povesteste despre un cioban sarac care a poposit pe aceste meleaguri impreuna cu oile lui. Acesta s-a indragostit de Maria, fiica celui mai bogat baci care nu a vrut sa auda de el pentru ca era un cioban sarac. De suparare Stanila a cautat cele mai inalte stanci si s-a aruncat de pe ele, stanci care acum sunt botezate cu numele lui.

Legenda Politelor cu Crini din Ceahlau ne povesteste despre un vanator iscusit la minte, Vasile, care s-a insurat cu o fata de oameni instariti. La insistentele ei s-au urcat pe munte sa prinda un pui de capra si au cazut in prapastie. Asa se spune ca a pierit si ultima capra alaturi de puiul ei si de vanatorul care indraznise sa urce pe “Polita cu Crini”.

Legenda Pietrei Teiului din Ceahlau ne povesteste despre o stanca solitara asezata la “Coada Lacului” in locul unde se intalnesc cele patru drumuri care vin dinspre Moldova si Transilvania. Despre aceasta stanca declarata si monument al naturii de mai bine de cinci decenii se leaga mai multe legende.

Legenda Pietrei Lacrimate din Ceahlau este o legenda invaluita inca in mister. Adevarata poveste a Pietrei Lacrimate a murit odata cu oamenii care au cunoscut-o, cert este ca nu vom sti niciodata legenda acestei pietre.

Legenda Pietrei Ciobanului din Ceahlau ne povesteste de frumusetea acestor locuri care au fermecat, la inceputul timpurilor, un neam de oameni cunoscuti pentru curajul lor si pentru turmele lor de bouri. Pentru ca amintirea unui cioban viteaz  din acest neamt sa ramana vesnica, locului unde acesta obisnuia sa se retraga doar cu turmele sale i s-a dat numele de Piatra Ciobanului.

Legenda Panaghiei din Ceahlau are mai multe variante. Despre stanca Panaghia se cunosc multe povesti, dar cea mai frumoasa si interesanta este cea pe care ne-a facut-o cunoscuta pasionatul cronicar al Muntilor Neamtului, Calistrat Hogas.

Legenda Muntelui Ceahlau ne povestete despre imparatul Traian, cuceritorul Daciei, care a dat porunca sa se inalte acest munte pentru a apara oamenii din aceste locuri de hoardele barbare venite de la Rasarit.

Legenda Dochiei din Ceahlau are mai multe variante. De existenta acestei stanci se leaga mai multe povesti motiv pentru care Stanca Dochia este cea mai invaluita de mister dintre toate stancile de pe Masivul Ceahlau.

Legenda Detunatelor din Ceahlau ne povesteste despre existenta acestor stanci cu felurite infatisari pentru care localnicii cunosc mai multe povesti. Conform legendelor ele s-au format ca urmare a fulgerelor si trasnetelor care s-au napustit pe Ceahlau.

Legenda Clailor lui Miron din Ceahlau ne povesteste despre un cioban batran care a venit pe Ceahlau pentru a-si paste oile. Ciobanului ii placea sa doineasca din fluier langa stancile a carui nume sunt cunoscute acum ca fiind Claile lui Miron.

Asemeni celorlalte stanci ale Masivului Ceahlau, Toaca are si ea legenda ei. Legenda vorbeste despre un neam de uriasi care alaturi de turmele lor au trait candva pe muntele Ceahlau. Acestia pasunau animalele toata vara pe plaiurile muntelui pana cand dadea omatul si atunci coborau spre Valea Jitanului. Intr-o iarna s-au prapadit din cauza unei molime aproape toti, reusind sa mai scape o fata si un baiat alaturi de cativa bouri. Cei doi s-au urcat din nou in plaiul muntelui si s-au gandit sa ridice fiecare cate un turn pentru a fi vazuti de oamenii dinspre soare rasare.

Baiatul a reusit sa ridice un turn mai mare decat fata, dar ambele erau asemenea unor piscuri marete pe care oamenii din vai le admirau in fiecare zi. In ziua in care codrul isi schimba fata verde, ziua de Probajini, asupra masivului s-a prabusit nori de zloata si de gheta care au curmat orice viata de pe munte. Dupa ce s-au scurs puhoaiele, pentru ca nu i-au mai vazut, oamenii au urcat pe culme si i-au cautat pe cei doi uriasi pe care i-au gasit turtiti sub greutatea ghetii. Dupa ce le-au zidit mormant de piatra in locul unde ii gasira, oamenii de prin vai si lunci au venit in fiecare an, de Probajini, si au facut o slujba in sobor cinstind mormantul lor. De atunci, turnului mare facut de baiat ii zice Toaca, iar celuilalt mai mic facut de fata ii zice Panaghia.

De existenta acestei stanci se leaga o legenda culeasa de catre C. Matase, care ne vorbeste despre Butu, un ostean viteaz din vremea lui Alexandru cel Bun, care s-a indragostit de domnita Ana, fiica domnitorului. Dragostea lor era mare si doreau sa se casatoreasa cand in timpul unei batalii viteazul Butu a fost omorat. Domnita era foarte indurerata si in ciuda vointei ei, tatal sau a hotarat sa o marite cu un alt barbat.

Ca sa scape de acest necaz, domnita Ana a cerut ajutorul unei vrajitoare care a adus chipul lui Budu si impreuna cu domnita, au zburat calare pe o naluca spre crestele Ceahlaului. La venirea zorilor a avut loc o detunatura puternica care i-a transformat pe cei doi fugari in doua stanci ingemanate. Butu, falnic, cu o coroana crenelata pe crestet, iar Ana ii sta alaturi, subtire, mladioasa si aplecata putin spre iubitul ei, pe vesnicie alaturi de sufletul pereche. De atunci, aceste stanci poarta numele de Turnul lui Butu si Ana.

Ca si celelalte stanci ale Ceahlaului, stancile lui Stanila duc si ele mai departe legenda lor. Localnicii povestesc despre un cioban sarac care, in timpuri stravechi, a poposit pe aceste meleaguri impreuna cu oile lui. Chipes si trufas la port, acesta auzise ca aici se gasesc cele mai bogate pasuni in verdeata din intreaga Moldova, dar si cel mai bland soare lasat de Dumnezeu pe pamant. Intr-o zi, cand Stanila era cu oile la pascut in creierul muntilor se intalni cu Maria, fata celui mai bogat baci de prin acele parti. Aceasta era o pastorita tare frumoasa de care Stanila s-a indragostit pe loc. Pentru ca Stanila era un cioban sarac si nu avea multe oi, Maria nu a vrut sa mai auda de el, cu toate ca el avea o inima de aur. De suparare, bietul Stanila a cautat cele mai inalte stanci din acele locuri si s-a aruncat de pe ele. De atunci, stancile acelea au fost botezate cu numele lui.

Prima legenda vorbeste despre un sihastru care s-a retras in munti si s-a oprit pe o polita unde a  construit cu mana lui un adapost. Acesta a inceput apoi sa sadeasca pe polita crini pana cand intr-o zi cativa oieri au dat peste dansul. Sihastrul i-a invatat pe oieri sa sadeasca si ei crini in fata casei lor pentru iertarea pacatelor si a rautatilor, iar atunci cand crinii vor creste mari ei se vor putea bucura de strasnicia lor. De atunci se presupune ca au aparut crini pe la toate casele din satele din jur.

Cea de a doua legenda ne vorbeste despre un vanator iscusit la minte, Vasile, care s-a insurat cu o fata de oameni instariti. Acesta ii povesti nevestei sale cum cutreiera el potecile muntelui cand mergea la vanatoare, despre minunatele flori pe care le intalnea si despre o capra neagra care impreuna cu puiul ei isi avea culcusul pe o polita. Fascinata de frumusetile muntelui nevasta isi dori cu ardoare puiul de capra si il ruga pe Vasile sa i-l aduca. La insistentele ei, vanatorul a coborat cu greu pe polita pentru a lua puiul de capra, dar cand a vrut sa plece cu acesta capra a sarit la el si au cazut toti trei in prapastie. Asa se spune ca a pierit si ultima capra alaturi de puiul ei si de vanatorul care indraznise sa urce pe “Polita cu Crini”.

Solitara in apele lacului de acumulare “Izvorul Muntelui”, stanca este martorul procesului de eroziune din aceasta zona si poate fi cel mai bine admirata in toata splendoarea ei de pe viaductul ce traverseaza lacul. Totodata, datorita formei sale si a locului in care se gaseste ea este cea mai cunoscuta stanca din judetul Neamt.

Denumita de localnici Piatra Dracului de acest monument al naturii se leaga numeroase legende. Se spune ca Stanca Piatra Teiului isi schimba locul in fiecare noapte iar atunci cand dracul vine la ea, toate focurile din localitatile vecine se sting si toate animalele, de la pasari la patrupede, tac. O alta legenda vorbeste despre un capcaun care fura fetele din sat si le ducea pe platoul muntelui unde le transforma in stana de piatra cu infatisari ciudate.

Stanca Piatra Teiului: poze

Click pentru a vedea toate albumele foto