Pictura în aer liber a atras artiștii spre abordări strălucitoare, vii, debordând de lumină pură și culori energizante. Plein-air-ul, însoțit de șevalet, a devenit o pasiune pentru pictorii care, însoțiți de anotimpuri, au dat pânzelor, noi perspective, sub bagheta învăluitoare de treceri de zi, de la răsărituri explozive, la amiezi calme, spre apusuri de vis. Cu o mai mare practică în trecut, teoria picturii în aer liber este atribuită lui Pierre-Henri de Valenciennes(1750-1819), prezentată prima dată într-un tratat numit „Reflecții și sfaturi către un student asupra picturii, în special asupra peisajului”(1800). Evoluția tehnicii a adus natura în case, rapid, cu un singur clic, mulți artiști preferând lucrul de studio, într-un ritm accesibil și relaxat. Farmecul pașilor prin natură, pe dealuri, văi, câmpii și munți, cu însoriri sau înnourări, cu raze calde sau adieri răscolitoare, cu foșnet de iarbă, de frunze și copaci, cu parfumuri de flori și zumzet de frumos, devine o provocare pentru artistul care se încumetă să stea la palavre cu regina natură, să o „cucerească” pentru a-i fi ”model”, pentru un penel răzvrătitor. Schimbătoare și tulburătoare, surprinzătoare și pretențioasă, oferă, în schimb, prețioase detalii, pe care artistul trebuie să le observe și să le redea penelului și pânzei, fiecare cu acuratețea și sensibilitatea specifică. Lumina naturală, culoarea și umbra sunt surprinse în pensulații libere, cu accente de culoare și tonuri de vibrație, în forme de detalii delicate. Natura este în mișcare, este agitată, în permanentă schimbare, iar surprinderea acestor detalii dau un farmec și un plus de vibranță picturii în plein-air.

Patru temerari ai plein-air-ului, s-au adunat pentru  a ne povesti, pe pânze de culoare și lumină, călătoriile lor cromatice prin natura desăvârșită, pe vremi și vremuri, cu atmosferice popasuri de șevalet, cu sensibilități și trăiri, al căror martor – model, natura, le va foșni peste timp, de prin poieni de poveste, cu soare sau nori.  Taberele de creație sunt cele care au adus alături pasionați ai plein-air-ului, iubitori de natură și frumos, apreciatori ai desăvârșirii de creație, mereu în căutare de nou și vigilenți observatori, creatori de frumos pentru frumos, pentru  a colora pentru timp și suflet, frânturi și momente, clipe și secunde, în grații de lumini și umbre.  Grupul de plein-air-iști, care ne invită la un respiro cromatico-poetic, format din: Mihai Olteanu, Liviu Hâncu, Doina Diaconu și George Leteanu, propun pe simeze o mică parte din creațiile finale realizate în taberele organizate la: Baicu-Izvorul Alb-Neamț, Vulturești-Vaslui, Buzdug-Iași, Slănic Moldova-Bacău, Bâra-Neamț, Gura Humorului-Suceava, Blaj, Ungaria, Republica Moldova…Fiecare lucrare ascunde povești de lucru, povești de trăire în ritmuri cu natura, în zboruri de nori, prin adieri de vânt sau prin învăluiri de soare.

Ceea ce ni se dezvăluie privirilor, la primele impresii, sunt surprinderi de treceri, zvâcnete de momente cromatice, în unduiri de umbre și lumini, oferind un spectacol al sensibilității proprii fiecărui artist, în vibrante acorduri de armonie specifice penelului personal. Descoperim abordări ale acelorași colțuri de natură,  în diferite viziuni, în  același limbaj dar în forme și subtilității diverse, invitându-ne la o repovestire, cu trăiri și perceperi diferite, devenind provocări pentru vizual și suflet, finalitatea fiind aceeași: frumosul pictural în aer liber, oferit cu generozitate, pentru un plus de încântare și pace sufletească. Fiecare lucrare devine o revelației a unui suflet pentru suflet, cu interpretări estetice profunde. Câmpii și dealuri, munți și ape, sub paveze de înalturi, se ițesc în colorituri când delicate, când intense, în povestiri de lumini cerești, în odihniri de umbriri terestre. Tușele vibrante și spontane, armonia compozițiilor și echilibrul cromatic, sunt cele care îi definesc pe cei patru artiști, oferind fiecare în parte și toți împreună, un spectacol al plein-air-ului. Farmecul colțurilor de natură, asupra cărora s-au oprit artiștii noștri, cu sensibilități aparte, transformă pânzele în universuri vizuale de impact, emoționante și încântătoare. Lucrările devin unitare ca tematică și expresivitate, în întregiri inspiraționale, transformându-se într-un omagiu adus splendorilor naturii, în ode cromatice cu intensități de infinit. Unduiri de ramuri, de vârfuri de copaci, care se înclină în concerte de anotimpuri, când autumnale, când primăvăratice, de iarnă sau vară, în pânze dinamice și vibrante, invită la contemplare. Ochiuri albăstrii de izvoare, lacuri, se înfiripă în șipotiri de liniște și calm, de prin stufărișuri sau maluri proteguitoare. Șerpuitoare cărări, ulițe pierdute printre trecuturi, fără de-nceputuri, fără de sfârșituri, nu scoborâtoare ci mereu urcătoare, căutătoare de deschideri, de parcă  ne cheamă din vremi uitate, sfătoase, răscolite de pași prăfuiți de istorie. Prin colțuri cu umbre de tăcere, zidiri de-altădată, apăsătoare și răzlețe, povestitoare ale unor trecute trăiri, își duc destinul încărcat în așteptări răbdătoare. Semețe turle de biserici se-nalță spre ceruri zvăpăiate, când agitate, când senine, într-o chemare spre dumnezeire. Înfloriri de primăvară,  străluciri de vară, bogății de toamnă și odihniri de ierni, se revarsă în palete sensibile și generoase cromatic.

Peisajele lui  Liviu Hâncu,  se dezvăluie în tușe elaborate, în modelări libere de culoare, cu infinite jocuri de maro și galben sau subtilități de ocru sau rozuri, în sclipiri rafinate de verde. Un limbaj artistic expresiv, cu o estetică clară și pătrunzătoare, cu un cromatism modern liricizat, care conferă lucrărilor o lumină  purificatoare, expansivă. Natura este surprinsă în fugă, parcă, într-o permanentă mișcare, agitație, o chemare de sorbire din frumosul ce ne-nconjoară.  Compozițiile lui Mihai Olteanu absorb vizualul și invită la meditație. Ne regăsim în fața unor concentrări de culoare, atent gestionate, într-un echilibru plin de măiestrie, în care lumina și umbra dau o energie aparte, în migăliri de penel, parcă, pentru a cuprinde toată povestea într-un infinit de vibranță. Roșu tomnatic, bogat și saturat, veri sclipitoare în azuriu, duioase înfloriri de primăvară sau odihnitoare griuri de iarnă, se oferă privirilor cu eleganță și rafinament. Doina Diaconu, în revelări cromatice pastelate, ne invită la un peisaj poetic, în treceri de emoții și de sensibilitate, redând o natură pură, veselă, oferind cu grație, acea bucurie simplă dar înălțătoare.  Transformă peisajul,  printr-o vibranță delicată, parcă, pentru „a nu strica corola de minuni a lumii”, într-un miraj coloristic de efect, cuceritoare prin spontaneitate și armonie și care conferă lucrărilor, acea grație de vis, eliberatoare și profund spirituală. Lucrările lui George Leteanu întregesc într-un mod cu totul aparte această întrunire în plein-air, cu o aleasă prețuire pentru cromatica solară, în gingășii de pensulații și cu o gravitate  a tușelor fine, care se desfășoară solemne și grațioase, dăruind vizualului un ocean de liniște. Peisajele sale devin un omagiu adus luminii, în armonii cromatice atent și minuțios redate. Farmecul pânzelor se revarsă în poezii  încântătoare, însuflețitoare, printr-un limbaj plastic elevat.

O expoziție în care cei patru artiști se regăsesc prin aceeași pasiune: pictura în plein-air, oferind vizualului o părticică din universul lor creator. Trubaduri prin liricul peisaj românesc și nu numai, pictori cu sufletul și poeți ai naturii, dăruitori de frumos nepieritor, ne provoacă să descoperim, în forme și culori, splendoarea unei naturi infinite…

Expoziția va putea fi vizitată până pe 30 iunie 2025 la Muzeul de Artă Roman.

Curator Mihaela Ciobanu