Ţinutul Neamṭ este fără îndoială un loc al lăcaṣurilor de cult, a unora dintre cele mai frumoase biserici ṣi mănăstiri din România, care sunt vizitate în fiecare an de numeroṣi pelerini ṣi turiṣti. De la monumente ale arhitecturii gotice la cele ale stilului bizantin ori moldovenesc, lăcaṣele de cult din Neamṭ sunt recunoscute în toată lumea pentru frumuseṭea lor unică. Vă invităm să le vizitaṭi ṣi să redescoperiṭi trei dintre aceste mănăstiri a căror pictură interioară ne fac mândri ca suntem români.

Mănăstirea Agapia, care datează de la jumătatea secolului al XVII-lea, având fresce pictate de Nicolae Grigorescu, în perioada 1858-1861. Deṣi avea doar 20 de ani când a început să picteze interiorul bisericii,  Grigorescu reuṣeṣte cu puterile ṣi talentul său să făurească la Agapia o operă nemuritoare de mare valoare, în care îmbină cu succes tradiṭia bizantină cu stilul neoclasic ṣi cu arta populară românească, creată de geniul său artistic. În interiorul bisericii putem admira unele compoziṭii originale care dovedesc că pictorul a căutat să impună o concepṭie nouă, personală, realizând la Agapia „un stil românesc al picturii religioase”.

Mănăstirea Durău este o veche aşezare monahală, situată la poalele Ceahlăului, care păstrează zugrăvită pe zidurile bisericii sale o capodoperă a marelui pictor Nicolae Tonitza. Între anii 1935 – 1937 pronaosul, naosul şi altarul au fost împodobite cu picturi în ceară realizate de studenţi şi absolvenţi ai Academiei de Arte Frumoase din Iaşi, printre care şi Corneliu Baba, îndrumaţi şi sprijiniţi de maestrul lor, Tonitza. Sub îndrumarea maestrului, studenṭii umanizează foarte mult personajele oferindu-le ṣi ceva din specificul popular românesc, însă penelul maestrului poate fi recunoscut repede: la Pruncul Iisus din scena Naşterii Mântuitorului se văd ochii de copil din capodoperele sale.

Mănăstirea Horaiṭa este situată într-o poiană înconjurată de Subcarpaṭii Stăniṣoarei, fiind construită din piatră sub forma unei corabii prevăzute cu 8 turle, un element unic  în arhitectura moldovenească. Au fost facute 8 turle ca să exprime nonverbal veṣnicia Bisericii, deoarece cifra opt este simbolul veṣniciei. Pictura din interior a fost realizată în anul 1993 de pictorul Mihai Chiuaru din Bacău însoṭit de ucenicii săi. Aceṣtia au pictat în stil neobizantin, în tehnica frescă, pe un fond de culoare cărămizie, culoare care simbolizează căldura cu care Mântuitorul Dumnezeu ne primeṣte pe toṭi în casa Sa. Siluetele sfinṭilor sunt cam alungite simbolizând dorinṭa sfinṭilor pentru a ne ridica pe noi cu mintea de la cele pământeṣti la cele cereṣti.