În Mănăstirea Agapia, una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din România, trăiesc 400 de călugărițe. Mănăstirea a fost construită între anii 1641 – 1643 de hatmanul Gavriil Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu. De atunci, până prin anul 1802, Mănăstirea Agapia a avut obște de călugări. În anul 1803, dorind să înființeze un seminar de preoți la Mănăstirea Socola din Iași, mitropolitul Veniamin Costache al Moldovei a dispus ca cele vreo 50 de măicuțe de la Socola să se mute la Mănăstirea Agapia. Printr-un hrisov domnesc al lui Alexandru Moruzi, Mănăstirea Agapia a devenit, astfel, mănăstire de maici.

În anul 1862, a fost organizată în mănăstire o școală de patru clase pentru surorile tinere, unde să învețe printre altele, psaltichia (muzica vocală bisericească) și limba greacă. Totodată, au fost înființate un atelier de covoare și broderii, pentru învățarea broderiei și țesătoriei, precum și o școală de pictură bisericească unde a predat Nicolae Grigorescu.

Recent, în august 2013, într-o casă monahală, alcătuită din patru încăperi la etaj  și două chilii la demisol, ridicată odată cu mănăstirea, s-a deschis Muzeul vivant Agapia.

Muzeul, unic în lume, deține trei ateliere funcționale: atelierul de țesut și broderie, atelierul de olărie și atelierul de brutărie. Atelierul de olărie este redeschis după o perioadă de 53 de ani de inactivitate. Vechiul atelier, a funcționat până în anul 1960. Atracția principală a muzeului constă în faptul că activitățile se desfășoară în prezența publicului care poate să observe diversele operații, inclusiv să cumpere produsele din magazinul muzeului.