“Ceahlăul – bătrânul şi falnicul masiv al Carpaţilor Moldovei, cunoscut şi îndrăgit de toţi pentru vraja cu care-i atrage spre spectaculoasele sale culmi – este păstrătorul unei comori floristice şi faunistice remarcabile. Prin structura sa geologică, prin varietatea formelor de relief şi substratului sau predominant calcaros, masivul Ceahlău ofera condiţii prielnice de viaţa celor 1097 specii (plus 21 specii hibride) si 206 subspecii de plante vasculare care-l populează, adică aproape 65% din flora judeţului Neamţ şi 36% din întreaga floră a României. El adaposteşte un număr de  37 specii de orhidee (dintre care trei ocrotite de lege), aparţinând la 21 de genuri.

Membre ale unei familii (Orhidaceae) deosebit de numeroase (cca 25 000 de specii), orhideele sunt răspândite pe întreaga planetă (mai puţin în zonele aride ale deşertului şi la cei doi poli ingheţaţi ai Pământului) şi ocupă una din treptele cele mai înalte pe scara evoluţiei lumii vegetale.

Specii ierboase perene, orhideele pot fi terestre sau epifite, autotrofe sau heterotrofe, dar se află, obligatoriu – prin rădăcinile adventive – în simbioza cu miceliul unor ciuperci, cu care formează asociaţii specifice (micorize), de unde şi dificultăţile întâmpinate la cultivarea şi aclimatizarea lor în alte biotopuri decât cele de origine (Toma si Nita, 1996).”

„Particularităţile şi diversitatea speciilor de orhidee terestre din Masivul Ceahlău” – Tatiana Onisei, Manuela Rascol INCDBA-IBA Bucureşti

Valoarea patrimoniului floristic al Ceahlăului este inestimabilă fiind cunoscute 37 de specii de orhidee, unele ameninţate cu dispariţia, aflate sub protecţia legii. Necesitatea conservării şi valorificării acestuia se impune din cauza regresului orhideelor, specii deosebit de sensibile la acţiunile antropice.

La majoritatea speciilor de orhidee terestre partea aeriană se dezvoltă din toamnă, perioada de iarnă fiind trecută în stadiul de rozetă; altele apar după trecerea gerurilor, dezvoltand primăvara o tulpină garnisită sau nu de frunze, dar care se termină obligatoriu cu o inflorescenţă cel mai ades impresionantă prin aspectul foarte personal al florilor ce o compun.

Seminţele, foarte numeroase, diseminate mai cu seamă de vânt, sunt minuscule, comparabile ca dimensiuni cu firele de praf, atingând performanţa de a avea cea mai redusă dimensiune faţă de orice altă familie de plante. Singura posibilitate ca din embrion să se dezvolte o plantă este ca măcar un filament dintr-o ciupercă microscopică (din grupul Basidiomycetelor) compatibilă cu specia să-l penetreze şi să-i aducă elementele nutritive şi apă de care are nevoie ca să crească.

Numărul enorm de mare de seminţe pe care-l formează orhideele devine astfel o şansă în plus de întâlnire între acestea şi ciupercile simbionte. De aceea există, probabil, şi adaptările incredibile ale florii la polenizarea prin insecte, care asigură fecundarea.

Declinul înregistrat în ultimul timp de speciile de orhidee spontane din Europa, datorat recoltării lor asidue pentru florile elegante şi parfumate, dar şi utilizării lor în medicina empirică pentru proprietăţi afrodisiace, face ca un număr tot mai mare de specii să fie considerate rare şi chiar ameninţate cu dispariţia.

Privite în general, speciile de orhidee din Ceahlău au cerinţe ecologice foarte variate şi par a se adapta tuturor condiţiilor de viaţă oferite de acesta, ele fiind răspândite din zonele limitrofe de la poalele muntelui şi până în vârful masivului, în numeroase staţiuni (păduri umbroase, fâneţe umede, liziere, luminişuri şi rarişti, pajişti alpine, turbării, locuri mlăştinoase) care au, totuşi, câteva caracteristici comune, legate de natura calcaroasă a substratului, aciditatea acestuia, umiditatea, regimul de lumină şi microclimatul local.

Masivul Ceahlău a beneficiat, însă, în ultimii 15 ani de un suport consistent din partea autorităţilor administraţiei locale şi centrale, de sprijin european şi mai ales s-a bucurat de aportul comunităţii ştiinţifice, solidarităţii civice şi entuziasmului tinerilor care s-au implicat activ în activităţi de conservare a biodiversităţii, de protecţie a mediului şi de salvare a patrimoniului cultural al muntelui.

Nu putem decât să ne exprimăm bucuria pentru progresele vizibile înregistrate în Parcul Naţional Ceahlău, arie naturală protejată, care stârneşte interesul în creştere al turiştilor în descoperirea acestor adevarate minuni ale naturii şi să ne exprimăm speranţa că şi generaţiile viitoare se vor bucura de orhideele noastre sălbatice.

Anacamptis pyramidalis

Cephalanthera rubra

Cypripedium calceolus

Epipactis atrorubens

Epipactis helleborine

Nigritella rubra

Orchis ustulata

Spiranthes spiralis