Arta lemnului

Un domeniu foarte dezvoltat în Neamţ, de la începutul secolului al XX-lea, îl reprezintă arta lemnului, care a dus la apariţia unor sate specializate în anumite lucrări. Cele mai interesante sunt satele din comuna Grumăzeşti, unde multe familii au dăltuit în lemnul tare de stejar multe iconostase, strane bisericeşti şi troiţe, cu frumoase simboluri ale credinţei creştine, dar şi porţi, uşi, ferestre, piese de mobilier. Şi în satele comunei Vînători-Neamţ sunt mulţi meşteri lemnari, care realizează atât piese uzuale, cât şi lucrări bisericeşti.

Alt sat specializat în prelucrarea lemnului este Ţolici – Petricani, unde lucratul lingurilor a devenit meşteşug de masă, numit chiar ”industria lingurii”. În prezent se lucrează şi vaze, butoiaşe şi alte forme cioplite şi crestate, cu căutare în străinătate.

În satul Târpeşti sunt renumiţi creatori populari în obiecte de lemn, cu crestături mai adânci sau sculpturi naive de personaje din basmele populare. Aceste lucrări deosebite îmbogăţesc repertoriul artei lemnului, cu forme şi stiluri noi de reprezentare a talentului şi măiestriei creatorilor.

Mai la munte – în comunele Ceahlău, Grinţieş, Hangu, Poiana Teiului, Borca şi altele, au existat mulţi lemnari, care au lucrat piese de mobilier cu decorul tradiţional, executat prin crestături de rozete, dinţi de lup, frunze de brad, realizând frumoase lăzi de zestre, colţare şi blidare, mese şi scaune, dintre care, unele exemplare de valoare deosebită, se pot vedea la Muzeul de Etnografie din Piatra Neamţ, la cel din Bicaz, la Muzeul Satului sau Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti sau la Muzeul Etnografic al Moldovei din Iaşi.

Galerie foto: