Poveștile expoziției: De la Orient la Occident. „Schimbul portului” în Principatele Române
„Precuvântarea istoriei moderne a ţărilor române este neapărat schimbul portului; civilizaţia de astăzi este fapta logică a părăsirii hainelor vechi; ideea nouă a năvălit în ţară odată cu pantalonii şi mai straşnici decât năvălirile tătăreşti, încât ai scăpăra, au pârjolit şacşâri, şlicuri, mestii , giubele şi toată garderoba strămoşească”.
Plecând de la cugetările lui Alecu Russo, din Studie Moldovană (1851), pe parcursul următoarelor trei episoade din Poveștile expoziției vom evidenția câteva aspecte legate de evoluția istoriei costumare din Principatele Române de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și din prima jumătate a secolului al XIX-lea prin intermediul unor bunuri culturale păstrate în patrimoniul instituțiilor muzeale partenere.
Iată din ce se compunea, invariabil, în vremea lui Tudor Vladimirescu, îmbrăcămintea unei jupânese din Țările Române.„(…) Peste cămașa de in sau borangic jupânesele și cucoanele purtau îndeobște un ilic. Picioarele intrau în șalvari. Pe deasupra se punea rochia de tafta sau de catifea și apoi antereul cel lung, cu mâneci, încheiat în copci în față (…)”. Peste anteriu se îmbrăca fermeneaua (scurtă, până la talie) sau cepchenul (fermenea ce avea mânecile despicate pe interior până la axilă). Vara își mai puneau feregeaua ori binișul, iar iarna giubeaua. „Papucii” domnițelor erau confecționați din „chelcele” sau pielicele. Vestimentația bărbaților diferea foarte puțin de cea feminină: „<<Boierii cei mari se îmbrăcau cu ceacșiri roșii, cu meși, papuci sau cizme galbene de meșină, cu botul ascuțit întors în sus și fără toc; anteriile erau de ghermeșit, de calemcheriu, cutnie, selimie sau sevai; se încingeau la brâu cu șal de Indii: vara, fermeneau scurtă (…); pe deasupra giubeaua de postav sau, la sărbători, biniș (…)>>”. Descrierea îi aparaține lui Ion Ghica, fiind preluată de Al. Alexianu în lucrarea, Mode și veșminte din trecut. Cinci secole de istorie costumară românească, vol II.
Vă aducem în atenție, în rândurile ce urmează, două piese vestimentare expuse în cadrul expoziției găzduite de Muzeul de Artă Piatra-Neamț, din prețioasa colecție de costume a Muzeului Municipiului București. Bunurile culturale sunt clasate în categoria Tezaur a patrimoniului cultural național mobil fiind publicate de cercetător dr. Maria-Camelia Ene în valorosul său volum Moda în Țara Românească. Secolul al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea. Veșminte și accesorii de epocă din patrimoniul Muzeului Municipiului București, prefațat de istoricul de artă Adrian-Silvan Ionescu.
Anteriul este realizat manual din alagea de Trieste cu broderie din fir metalic. Este datat secol XVIII, fiind o componentă a veșmântului oriental din tipologia costumului boieresc. Este lung, cu mâneci largi și lungi, despicat adânc la poale pe laterale. Mătasea vișinie prezintă registre florale verticale, stilizate și orizontale (pe mâneci), alternând liniile și palmetele. Compoziția florală este de inspirație baroc turcească. Lizierele sunt întărite cu lamelă metalică.
Fermeneaua, datată tot secol XVIII, este lucrată manual, pe suport de mătase cu broderie de fir metalic auriu. Se remarcă registrele vegetale în stil baroc turcesc. Motivul „vasului cu flori” este anturat de volute, vrejuri cu flori de câmp și mărgăritar stilizate. Motivul se reia și pe spatele hainei. La tivuri și guler piesa prezintă galon de fir auriu.
Mihaela-Cristina Verzea,
Curator al expoziției
Fotografii realizate de Florin Ghimiș,
fotograf al Complexului Muzeal Național Neamț
Scrie raspunsul tau!