Neamțul intră în programul „România atractivă”, prin Planul Național de Redresare și Reziliență, cu două comori sătești, biserici de lemn, monumente istorice, care urmează să intre într-un proces de restaurare și promovare și cu delicioasa Gastronomie locală nemțeană care va fi adusă și mai mult în atenția turiștilor, în cadrul Traseului gastronomiei tradiționale românești.

12 rute turistice și culturale sunt incluse în PNRR, cu o serie de obiective turistice din întreaga țară care îndeplinesc toate criteriile pentru a intra într-un amplu proces de restaurare și promovare.

https://mfe.gov.ro/pnrr-listele-obiectivelor-care-indeplinesc-criteriile-necesare-includerii-in-cadrul-rutelor-turistice-culturale-in-vederea-promovarii-respectiv-restaurarii/

În Neamț, pe Ruta Bisericilor de Lemn, Biserica „Buna Vestire”, monument istoric, din comuna Rediu, satul Poloboc, este pe lista următoarelor restaurări, iar în cadrul Rutei Mănăstirilor, Biserica „Buna Vestire” a Mănăstirii Bisericani, monument istoric deosebit, de asemenea, din comuna Alexandru cel Bun, urmează să intre într-un proces de schimbare, restaurare și vizibilitate pentru turiști.

Și Gastronomia locală nemțeană, renumită prin preparatele ei delicioase, urmează să fie și mai vizibilă pentru turiști și să le stârnească și mai mult dorința unei aventuri culinare fabuloase în cadrul Traseului gastronomiei tradiționale românești.

Povestea comorilor sătești

Biserica de Lemn „Buna Vestire” din comuna Rediu, satul Poloboc, a fost construită în anul 1730 într-un plan treflat, cu stranile și altarul rotunjite, nefiind pictata nici în interior nici în exterior. Având bârne pe temelie de piatră căptușită în interior și exterior cu scandură de brad vopsită în ulei gri și acoperită cu tablă galvanizată biserica are o catapeteasmă deosebită. Aceasta reprezintă ,,bijuteria“ bisericii, fiind pictată foarte frumos în stil neobizantin.

Biserica a fost ctitorită de boierul Alecu Krupenski, zis Alecu Poloboc – de la numele căruia şi-a luat denumirea satul Poloboc.

 Biserica „Buna Vestire” a fostei mănăstiri Bisericani

Sfântului Iosif i se datorează ridicarea primei biserici din lemn, în secolul al XV-lea, pe platoul de la Bisericani. În anul 1476, după bătălia de la Războieni, biserica din lemn a fost jefuită şi incendiată de turci, iar în anul 1498, incendiată de tătari. În aceste condiţii, monahii au vrut să părăsească aceste locuri pentru a se stabili la Sfântul Munte Athos. Tradiţia spune că Maica Domnului este cea care i-a oprit să plece în momentul în care li s-a revelat dintr-un trunchi de stejar şi le-a spus că „şi aici este grădina mea.” În acel stejar, Cuviosul Iosif a aşezat o icoană a Maicii Domnului, iar locul se numeşte până în zilele noastre „La Sfânta Iconiţă“. Denumirea de Bisericani provine de la faptul că în această zonă există o vatră monahală renumită pentru faptul că există un ritual de rugăciune continuă în biserică, realizat prin rotaţia călugărilor la citirea Psaltirii. Pentru aceasta, ei au primit denumirea de “bisericoşi” sau “bisericani”, de unde şi numele mănăstirii.

În anul 1873, regele Carol I transformă clădirile mănăstirii în penitenciar, iar din 1911 se înfiinţează aici un azil pentru oamenii bolnavi de tuberculoză.

Sursă informații și fotografii: http://monumenteneamt.ro/ , un site realizat cu sprijinul Consiliului Județean Neamț și al Primăriei Municipiului Piatra Neamț