Mănăstirile de pe Valea Bistritei sunt cunoscute pentru vechimea, echilibrul şi semnificaţia lor spirituală, care dovedesc mărturiile vii ale statorniciei, credinţei şi priceperii oamenilor care au locuit în această zonă. Aceste obiective culturale şi religioase sunt adevărate comori ale neamului românesc care încă mai  păstrează trăsăturile constructive ale epocii în care au fost ridicate şi evocă existenţa zbuciumată a creatorilor lor.

Astfel, turiştii care ajung în Piatra Neamţ pot să facă o călătorie pe valea Bistriţei unde pot vizita cele trei mănătiri care au dus mai departe credinţa pe aceste meleaguri.

Mănăstirea Bistriţa din judeţul Neamţ este aşezată în comuna Alexandru cel Bun – sat Bistriţa, la o distanţă de 8 kilometri mai spre vest de oraşul Piatra Neamţ, pe drumul DN 15 Piatra Neamţ-Bicaz. Mănăstirea, ctitorită de Alexandru cel Bun, a rezistat timp de peste şase veacuri la adăpostul pădurilor ce o acoperă, înfruntând greutăţile şi încercările istoriei.
Mănăstirea Bistriţa este una dintre cele mai vechi mănăstiri din judeţul Neamţ. La mănăstirea Bistriţa se păstrează Icoana Sfintei Ana, creaţie bizantină cu mare valoare istorică şi spirituală şi Icoana făcătoare de minuni primită în dar de domintorul Alexandru cel Bun în anul 1407 de la împăratul Manuel II Paleologul

Muzeul Mănăstirii Bistriţa care a fost iniţiat încă din 1932 cuprinde  monezi de epocă, icoane din secolele XVI-XVIII, sculpturi şi frescă descoperite în timpul cercetărilor arheologice, resturi din veşmintele domneşti şi alte obiecte din necropolă voievodală.

Mănăstirea Bisericani – construită în zona muntelui Pietrosu la o altitudine de 650 m, se află la 12 km vest de oraşul Piatra Neamţ, pe DN Piatra Neamţ-Bicaz. Drumul urcă plin de serpentine, în timp ce Valea Bistriţei ţi se dezvăluie treptat în toată splendoarea ei. La un moment dat, ascunse parcă în spatele brazilor, vei descoperi turlele mănăstirii.

La început, pe locul în care găsim astăzi aşezământul monahal, se pare că ar fi existat o sihăstrie a Mănăstirii Bistriţa. Abia în anul 1498, Cuviosul Iosif  a părăsit Mănăstirea Bistriţa şi împreună cu alţi călugări au început să construiască o biserică cu mijloace proprii. Printre ctitorii mănăstirii Bisericani îi regăsim pe Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Ştefăniţă Vodă, Petru Rareş şi Alexandru Lăpuşneanu.

Biserica mănăstirii Bisericani este cunoscută pentru catapeteasma de o rară frumuseţe în care ornamentaţia bogată cromatic contrastează cu sobrietatea icoanelor zugrăvite pe fonduri mate, dar şi pentru uşile împărăteşti deosebite prin sculptura densă de arabesc a suprafeţelor dinspre naos.

Mănăstirea Pângăraţi – un asezamant de veche traditie de pe valea Bistritei, este amplasata pe DN15 Piatra Neamt – Bicaz, in apropiere hidrocentralei Dimitrie Leonida de la Stejaru si de Bisericani, la rasarit de Muntele Botosanu si pe malul stang al paraului Pangarati.
Manastirea Pangarati isi are inceputurile in sec al XV lea, mai exact in anul 1460 cand cuviosul Simeon Sihastru, unul din sfetnicii lui Stefan cel Mare, a construit aici prima biserica din lemn cu hramul Sfantul Mare Mucenic Dimitrie.

Denumirea de Pangarati a manastirii provine, dupa istoricul Nicolae Iorga, de la un posibil calugar Pangratie care a fost un pustnic ce a dat numele paraului din apropiere.

Biserica veche de la Pangarati are o arhitectura unica intre manastirile din Moldova si Romania. Ferestrele sunt din lemn, mici si duble, cu grilaj metalic la exterior. Pridvorul este luminat de o fereastra dreptunghiulara la vest si alta la nord. Fatadele exterioare ale bisericii sunt tencuite si varuite in alb-inchis.