Tărâm de legendă, istorie, cultură și spiritualitate, cu o frumuseṭe naturală unică, Ţinutul Neamțului cucerește și copleșește, fără excepție, orice vizitator. Aṣa s-a întâmplat ṣi cu scriitorul Mihail Sadoveanu care spre amurgul vieṭii sale s-a retras alături de vestita Mănăstire Neamṭ.

Cunoṣtea acest loc încă din perioada anilor 1920, când la Schitul Vovidenia s-a călugărit un bun prieten al său, fost medic la Iaṣi, devenit mai târziu un priceput medic al sufletelor – părintele duhovnic Natail. Despre viaṭa acestui călugăr vorbeṣte  Sadoveanu în romanul Demonul tinereṭii, roman pe care l-a scris în anul 1928 în tihna Schitului Vovidenia.
Fascinat de măreṭia acestor locuri ṣi de frumuseṭea lăcaṣului de cult, Sadoveanu spunea că „pe drumurile din preajma Vovideniei, în Neamṭ, umbli ca într-o lume deosebită, urci treaptă cu treaptă mai către cer ṣi liniṣte”.

Casa de la Vovidenia devenită în prezent muzeu ṣi împrejurimile sale au reprezentat după anul 1947, un punct de referinṭă pentru scriitor. Aceste locuri erau atăt de potrivite pentru Sadoveanu, un neobosit căutător de frumuseṭi, un iscusit pescar ṣi vânător. Între anii 1956-1961, Mihail Sadoveanu, nins de vreme ṣi bolnav, îṣi va petrece cea mai mare parte a timpului, încântat de lacul din apropierea casei ṣi de taina acestui meleag, care l-a inspirat să scrie romane precum Nada Florilor, Nicoară Potcoavă, Păuna Mică, Clonṭ de fier sau Lisaveta.

Muzeul a fost înfiinṭat cu sprijinul familiei Sadoveanu ṣi păstrează ambianṭa de epocă unde regăseṣti piese de mobilier autentic, pianul, sabia de samurai, un şah de fildeş, documente, obiecte personale, fotografii, portretele parinților şi a scriitorului, volume de documente istorice de la 1500, biblioteca cu opera completă (75 volume), mai multe ediții princeps (61) şi traduceri care au apartinut scriitorului Mihail Sadoveanu.