Pe Valea Bistriței se face turism tot anul și este o zonă din ce în ce mai căutată de turiști.

Farmecul și energia acestei văi a făcut pana multor scriitori să aștearnă cuvinte frumoase pe care le găsim de la Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei, la Alecu Russo, în Cântarea României sau Alexandru Vlahuță, în România pitorească. Printre mulți alții, Sadoveanu, vrăjit de caracterul oamenilor, obiceiurile și modul de viață al acestora, plasează acțiunea romanului Baltagul chiar pe cursul acestei văi. Traversând județul, apa Bistriței a fost martoră multor frământări istorice și economice, de-a lungul ei dezvoltându-se comunități ale căror activități erau în strânsă legătură cu mediul înconjurător. Pe lângă exploatarea și prelucrarea lemnului, creșterea animalelor, în vremea când nu erau  atât de multe stavile pe cursul Bistriței, plutașii formau o categorie aparte ce reflecta o activitate ocupațională specifică locurilor.

Bătrânul Ceahlău, care domină întreg ținutul acesta, a fost mereu înconjurat de aura de sacru și spiritualitate, sursă nesfârșită de legende și povestiri  și loc ce a modelat stilul de viață al localnicilor. Pădurile ce îmbracă muntele adăpostesc și azi schituri mănăstirești ce atrag numeroși pelerini, așa cum zona muntoasă pe care Bistrița o străbate a făcut posibilă și dezvoltarea unei rețele bogate de locuri de primire turistică. Oamenii locului sunt primitori și bucuroși de oaspeți, tot timpul anului, iar cei ce abat prin aceste locuri vor fi pe deplin încântați de frumusețea locurilor și nu în ultimul rând de gastronomia locală.