Este recunoscută ca cea mai mare mănăstire de maici din România. Se ştie că la Mănăstirea Văratec se nevoiesc peste 400 maici. Mănăstirea nu a fost întemeiată, după cum s-ar putea crede, de domni, sau de mari sfetnici ai ţării, ci prin osteneala dreptcredincioşilor, la iniţiativa maicii Olimpiada. Deşi a fost fondată în anul 1785, abia după mai bine de 50 de ani (în anul 1839), este atestată ca mănăstire independentă. Zidurile din piatră care închid incinta unde se află Biserica Adormirea Maicii Domnului (1812) sunt construite încă din anul 1808, finalizându-se până spre anul 1850, odată cu Turnul clopotniță, început în anul 1840, care are trei nivele. Au urmat Biserica Sfântul Ioan Botezătorul (1844), Biserica Schimbarea la Față (1847), stăreția, clădirile administrative şi Atelierul Regina Maria. În afara incintei, aflăm un adevărat sat mănăstiresc, înșirat pe ulițe înguste alcătuit din case tradiționale țărănești unde, amintim acest amănunt interesant şi nu lipsit de pitoresc, îşi duc traiul măicuţele în chilii construite în secolele al XIX-lea şi al XX -lea. Complexul monahal mai cuprinde Muzeul mănăstirii, cu un valoros patrimoniu cultural-artistic și istoric, aflat în cadrul incintei bisericii mari, pe care vă recomandăm să-l vizitați. Puteți vizita, de asemenea, mormântul Veronicăi Micle, care a locuit o scurtă vreme în mănăstire, aflat în apropiere (circa 100 m).

Printre primii scriitori care au poposit aici s-a aflat Dimitrie Bolintineanu care vorbeşte despre mănăstire şi despre sat (oraş de călugăriţe) în volumul de memorialistică Călătorii în Moldova (1859). Ion Creangă a descris  zona unde a copilărit la începutul părții a III-a din Amintiri din copilărie. Mihail Sadoveanu a scris despre mănăstire în volumul Oameni și locuri (1908), iar Calistrat Hogaș a descris mănăstirea în povestirea De la Văratic la Săcu în volumul Pe drumuri de munte (1912).  Iată câteva repere care pot constitui un îndemn să nu ocolim în călătoria noastră prin judeţul Neamţ, Mănăstirea Văratec, monument istoric, acest loc sfânt în apropierea căruia se află Rezervaţia Codrii de aramă şi Pădurea de Argint.