Un stejar – premieră națională la Teatrul Tineretului Piatra Neamț

Teatrul Tineretului are plăcerea de a anunța cea dintâi premieră a anului 2017: Un stejar de Tim Crouch, regia Bobi Pricop. Reprezentațiile vor avea loc cu participarea extraordinară a actorilor Claudiu Bleonț și Ana Ciontea, în zilele de sâmbătă, 4 februarie, și duminică, 5 februarie, de la ora 19.00.

Prin proiectul propus de Bobi Pricop, Teatrul Tineretului vă invită să experimentați teatrul într-un mod surprinzător. Ineditul piesei Un stejar constă în faptul că unul dintre cei doi actori care vor juca în spectacol acceptă provocarea de a se afla la prima întâlnire cu textul chiar în timpul reprezentației, în faţa publicului. Actorul invitat se va urca pe scenă, alături de actorul Teatrului Tineretului, Mircea Postelnicu, fără să știe nimic despre piesă și fără să fi văzut spectacolul în prealabil.

Pentru primele două reprezentaţii, au acceptat să facă parte din spectacol doi actori celebri, legați afectiv de Teatrului Tineretului: Claudiu Bleonț şi Ana Ciontea. O miză importantă a proiectului este aceea de a readuce în fața publicului pietrean în primul rând pe actorii care au contribuit la crearea fenomenului Piatra Neamț în lumea teatrală românească. Aşadar, pentru următoarele reprezentaţii au fost invitaţi alţi foşti actori, TT fiind recunoscut drept rampă de lansare pentru actori precum Paul Chiribuță, Constantin Cojocaru, Ovidiu Crișan, Ioana Flora, Claudiu Istodor, Maia Morgenstern, Ioana Pavelescu, Oana Pellea sau Virginia Rogin.

“Conceptul piesei pornește de la opera de artă An Oak Tree, realizată în 1973 de Michael Craig-Martin, constând într-un pahar cu apă pus pe o etajeră, alături de un text scris, prin care autorul cere privitorului să accepte că a transformat substanța fizică a paharului cu apă în cea a unui stejar. Astfel, spectacolul chestionează natura realității vizibile în arta performativă. Spectacolul de teatru se naște şi trăieşte în mintea spectatorului, demersul scenic fiind doar agentul provocator de gânduri, emoţii şi senzaţii. Imaginaţia receptorului este cea care leagă elementele reale și fictive laolaltă şi le adună într-o poveste coerentă“, afirmă regizorul Bobi Pricop.

Tim Crouch (n. 1964), dramaturg, actor și regizor britanic, este unul dintre cei mai importanți creatori de teatru experimental, renumit mai ales pentru modul în care chestionează convențiile teatrale și implică publicul ca parte integrantă a spectacolului. Piesele lui Crouch au fost traduse și montate în teatre din Italia, Franța, Portugalia, Polonia, Cehia, Germania, Brazilia, Canada, Australia, SUA și Coreea de Sud. Stephen Bottoms, profesor de Teatru și Performance Contemporan la Universitatea din Manchester, consideră că piesele lui Crouch sunt parte din cea mai importantă mișcare în dramaturgia apărută până acum, în secolul XXI: „Nu pot identifica alt dramaturg care să fi chestionat la fel de sistematic convențiile teatrale, conținutul narativ și implicarea spectatorilor.“

Premiat încă de la spectacolul de debut, Bobi Pricop (n. 1986, Piatra Neamț) este printre cei mai apreciați tineri regizori români, participant la cele mai importante festivaluri de teatru din Europa: Festivalul de la Avignon (2014) și Edinburgh Fringe (2015). Un stejar este cea de-a cincisprezecea montare a sa, după proiecte pe scene precum Teatrul Național București, Teatrul Bulandra, Teatrul Național „Marin Sorescu“ Craiova etc. În 2016 a fost nominalizat la Premiul Cea mai bună regie din cadrul Galei UNITER, pentru spectacolul Pisica verde, jucat la Teatrul “Luceafărul” din Iaşi. Este la a treia colaborare cu scenograful Adrian Damian, după asistența comună la spectacolul Rinocerii al lui Robert Wilson.

Adrian Damian (n. 1984) a semnat până în prezent peste patruzeci de scenografii, colaborând cu importanți regizori precum Mihai Mănuțiu (cu care a realizat 21 de spectacole), Robert Wilson, Radu Afrim, Radu Alexandru Nica, Bobi Pricop, Peter Schnider, Roberto Bacci, Alexander Hausvater, Ada Lupu etc. În 2016 a fost laureat cu premiul UNITER pentru scenografia spectacolului Cântăreața cheală, realizat la Teatrul Național din Iași, în regia lui Radu Alexandru Nica.

Eduard Gabia (n. 1979) se recomandă drept facilitator și contextualist, performând inovator în dans contemporan (în calitate de coregraf și dansator), teatru, film și muzică. A derulat proiecte pe scene din New York, Paris, Viena, Berlin etc. A fost distins cu Premiul Jardin d’ Europe și invitat să creeze în cadrul Festivalului de la Avignon, în 2011. În același an, în cadrul Expoziției Anuale de Arhitectură din București, a realizat, împreună cu arhitectul Justin Baroncea, un proiect care le-a dat posibilitatea să dezvolte sunetul în spațiul expozițional. Gabia este toboșar în trupa Karpov Not Kasparov (80’s oriental-electro-clash).

Un stejar

de Tim Crouch

traducerea: Ionuț Sociu

cu: Mircea Postelnicu și un actor  invitat

regia: Bobi Pricop

scenografia: Adrian Damian

muzica: Eduard Gabia

light design: Cristian Șimon

Pentru premieră, actorii invitați sunt:

Claudiu Bleonț (sâmbătă, 4 februarie)

Ana Ciontea (duminică, 5 februarie)

Ambele reprezentații vor avea loc la Sala Mare a Teatrului Tineretului Piatra Neamț, ora 19.00.

Regia şi scenografia: Vlad Cristache

Născut la Terlizzi (Bari) în 1974, actorul şi scriitorul Michele Santeramo este unul dintre cei mai jucaţi dramaturgi italieni ai momentului. Din 2001, anul debutului său ca dramaturg, a scris peste cincisprezece piese.

Prin „Revanşa”, Santeramo dovedeşte că ştie să facă dintr-un text un ţesut viu, în care palpită rănile noastre zilnice, oblojite de hazul de necaz. Cum reacţionezi când, deodată, viaţa începe să curgă împotriva ta şi simţi că te sufoci de atâta nefericire ca într-un sac de plastic, unde eşti aruncat ca un deşeu?

Nefericirea are glasul câinelui tău care latră ori de câte ori aude cuvântul „expropriere“, pentru că proiectul unei căi ferate îţi ia pământul, singura ta sursă de venit.

Nefericirea are gust de omletă şi de paste cu sos, ingurgitate zilnic pentru a minţi foamea.

Funcţionari publici, bancheri, doctori, avocaţi, toţi îţi arată că lucrurile normale sunt un lux care nu e de nasul tău.

Cu toate astea, important este „să nu te resemnezi” şi „să râzi chiar şi atunci când nu e nimic de râs”. Acestea sunt cele două roţi ale scripetelui care începe să te ridice când ai ajuns în adâncul prăpastiei.

(Raluca Naclad, consultant artistic)