1 Martie este sărbătoarea primăverii și a prospețimii, a victoriei binelui împotriva răului, a frumuseții tradiției unui vechi obicei specific românesc, moștenit de la înaintași, care nu se mai întâlnește și la alte popoare.

Conform Legendei Mărțișorului, originile acestui obicei se găsesc în sărbătorile romane organizate în cinstea zeului Marte, zeu al fertilităţii şi vegetaţiei. Tradiţia spune că strămoşii noştri purtau monede găurite, atârnate de două fire, unul alb şi altul negru. Bănuţii erau din argint, aur sau din metal obişnuit şi indicau cât de bogată sau săracă era persoana care-i purta. Bănuţii – mărţişoare erau purtaţi la încheietura mâinii ori prinși în piept cu un ac. Atunci când copacii înfloreau, femeile agăţau firul de o ramură, iar cu moneda respectivă cumpărau caş pentru ca tot restul anului să aibă pielea albă şi moale. În decursul timpului, bănuţul s-a transformat în simbol al iubirii, iar firul negru a devenit roşu. Săpăturile arheologice au scos la iveală mărţişoare cu o vechime de aproape opt mii de ani sub forma unor pietricele de râu colorate în alb şi roşu. Se crede că ele se purtau la gât, înşirate pe o aţă.

Însă din toate legendele, poate cea mai interesantă şi mai frumoasă este povestea băiatului cel voinic care s-a luptat cu zmeul, legendă care s-a născut din basmele româneşti şi îşi are originea tot în timpul strămoşilor noştri, dacii şi românii. Se spune că soarele a fost închis într-o temniţă de un zmeu. Pentru acest fapt, toată lumea se întristase, păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Dar, într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute. Drumul lui a durat trei anotimpuri, vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi a început să se lupte. Şi s-au bătut zile întregi până când zmeul a fost învins. Slăbit de puteri şi rănit, băiatul a eliberat soarele. Acesta s-a ridicat pe cer, înveselind lumea. Natura a reînviat, iar oamenii erau fericiţi. Dar tânărul nu a apucat să vadă primăvara. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă. Şi în locul în care zăpada se topea apăreau ghioceii, vestitorii primăverii. De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi altul roşu. Roşul înseamnă dragostea pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului, iar albul simbolizează puritatea şi gingăşia ghiocelului, prima floare a primăverii.

În Moldova, spre deosebire de alte zone ale țării, pe 1 Martie primesc și bărbații mărțișoare, nu doar fetele și femeile.

Galerie foto: