Legendele românilor se leagă de unul dintre cele mai frumoase locuri ale județului Neamț, de Muntele Ceahlău. Acolo, spune vechea poveste, Baba Dochia și-ar fi păscut turma de oi și, prinsă într-o zi de îngheț, a fost transformată în stană de piatră, alături de animalele sale.

Conform legendei, bătrâna, care purta nouă cojoace pentru a rezista condițiilor vitrege, a pornit cu turma la păscut, pe 1 martie, pe Muntele Ceahlău. Plecatul ei a determinat însă schimbarea vremii, de la cald la rece și de la soare la lapoviță. I s-a făcut cald și, pe rând, în timp ce își mâna oile pe munte, s-a dezbrăcat de câte un cojoc, până a prins-o înghețul nepregătită să-i reziste.
Modificările climatice se simt și în zilele noastre, când vorbim de „Zilele Babei“, cuprinse în intervalul 1-9 martie, când vremea este extrem de capricioasă. Se obișnuiește ca oamenii să își aleagă o zi din această perioadă a lui martie și, într-o interpretare populară, în funcție de cum e „Baba“ în ziua preferară de către fiecare, așa îi va fi anul. Căldura și soarele indică un an frumos, cu reușite, în timp ce o zi posomorâtă indică un an mai puțin bun.

Oricum ar fi vremea, Muntele Ceahlău rămâne o splendoare, iar în această perioadă, când primăvara luptă să pună stăpânire peste natură, el îi oferă celui care pășește în măreția lui, o lume a albului imaculat, a liniștii depline și a frumosului nețărmurit. Și toate acestea sunt întărite de rocile care se pot observa și astăzi pe muntele Ceahlău și care sunt o mărturie vie a mitului românesc legat de Baba Dochia.
Legenda reprezintă de fapt lupta dintre bine și rău, dintre primăvară și iarnă, lupta din care, prin sacrificiu, binele triumfă întotdeauna!

Galerie foto: