Deprinse de-a lungul timpului, fiind adeseori legate de credinţă, obiceiurile cele mai adânc pătrunse în conştiinţa colectivităţii sunt respectate şi astăzi în satele nemţene. Păstrarea şi puterea obiceiurilor s-au datorat valorii lor, probată în timp, şi acceptată de întreaga comunitate. Bogăţia folclorului muzical şi coregrafic al zonei a fost subliniată de mulţi călători străini şi cărturari români. Dimitrie Cantemir observa: ”Căci moldovenii au peste o sută de jocuri felurite şi câteva aşa de meşteşugite, încât cei ce joacă parcă nici nu ating pământul şi parcă zboară în văzduh.”

Obiceiurile la sărbătorile de iarnă formează cel mai lung, mai bogat şi mai vesel ciclu de manifestări folclorice. Ele reprezintă arhiva vie a spiritualităţii locuitorilor, mai bine păstrată în Moldova şi cu precădere în satele judeţului Neamţ. Obiceiurile de iarnă de pe aceste meleaguri formează un repertoriu foarte bogat şi variat, impresionând prin mesajul tematic, costumaţie, recuzită şi muzică.

La Sărbătoarea Crăciunului sunt nelipsite colindatul în cete de copii sau tineri, cântecele cu steaua şi teatrul cu teme religioase. Anul Nou este întâmpinat cu pluguşorul, buhaiul, tălăncile şi chiar cu plugul tras de boi, iar apoi se fac auzite sorcova şi spectaculoasele jocuri cu măşti: capra, cerbul, ursul, dansul căiuţilor şi teatrul haiducesc.