Cu scopul de a omagia personalitatea remarcabilă a pilotului Constantin Bâzu Cantacuzino, Complexul Muzeal Național Neamț vă propune un proiect expozițional outdoor, intitulat Prințul Constantin Bâzu Cantacuzino. Asul Aviației Românești. Cunoscut în istoria aviației cu apelativul Bâzu, pilotul Constantin Cantacuzino (1905-1958) era descendent al familiei Cantacuzinilor, boieri cu origini bizantine, care au dat Țărilor Române pe domnitorii Șerban Cantacuzino și Ștefan Cantacuzino, pe Stolincul Constantin Cantacuzino, dar și pe Marele Spătar, Mihai Cantacuzino.

A participat în ambele campanii ale celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind încadrat începînd cu data de 6 iulie 1941, în Escadrila 53 Vânătoare, cu care a luptat pe Frontul de Est. S-a remarcat ca un pilot cu calități excepționale, fiind astfel propus în data de 30 august 1943 la avansare, la gradul de Căpitan-aviator și decorat cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, cea mai înaltă distincție de război românească.

Sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale l-a găsit pe Frontul de Vest, în Cehoslovacia, având la activ 608 misiuni în spațiul inamic, 210 lupte aeriene, 63 de victorii, din care 39 omologate, 14 în curs de omologare și 10 neomologate. Astfel, s-a clasat pe locul întâi între așii aviației române și pe locul șase într-un clasament pe națiuni, din totalul celor 22 de țări beligerante, cu 69 de victorii aeriene.

Odată cu instaurarea regimului comunist în România, începea o perioadă dificilă pentru membrii aristocrației române, motiv pentru care, în data de 21 ianuarie 1948, Constantin Bâzu Cantacuzino a luat decizia de a emigra în străinătate. În urma unei curse aeriene cu ultimă escală la Milano, pilotul Constantin Bâzu Cantacuzino a predat aeronava copilotului Tudose Stelian, precum și un bilet de adio camarazilor săi cu mențiunea: „Milano. 22 ianuarie 1948. Dragă domnule Tudose și dragi camarazi, am expediat aseară societății T.A.R.S. următoarea telegramă: „Răspuns tratamentului ce mi-ați aplicat, rog considerați-mă demisionat”. C.M. Cantacuzino.

Ca urmare a acestei decizii, i se retrage cetățenia română în data de 23 februarie 1948, prin decizia ministerială cu numărul 165. Constantin Bâzu Cantacuzino obține din partea Ministerului Afacerilor Externe al Italiei statutul de refugiat politic în data de 11 mai 1948, astfel putând să călătorească la Paris, unde se va întâlni cu familia sa. Ulterior, în anul 1950 se stabilește în Spania, unde a lucrat ca pilot la o firmă de aviație utilitară. În urma unei operații de ulcer, boală pe care o dobândise în cursul celui de-Al Doilea Război Mondial, moare pe masa de operație la Madrid, în data de 26 mai 1958, alăturându-se camarazilor săi pentru a reface „Escadrila din Ceruri”.

Mulțumim pe această cale colaboratorilor noștri, Muzeului Național de Istorie a României, precum și domnului regizor de film și istoric totodată, Lucian Dobrovicescu, pentru contribuția adusă la realizarea acestui proiect expozițional.

Expoziția stradală va fi expusă în proximitatea Muzeului de Artă Eneolitică Cucuteni, „Gheorghe Dumitroaia”, începând cu data de 17 februarie anul curent.