Muzeul de Artă Piatra-Neamț organizează, în perioada 26 martie – 10 mai 2026, expoziția “Ipostaze feminine în gravura realizată de artiste, 1956 -1963, un demers curatorial ce propune recuperarea istoriografică a gravurii feminine și a contribuției semnificative pe care aceasta a avut-o în dezvoltarea gravurii românești.

În deschiderea evenimentului, care va avea loc în data de 26 martie, ora 16.00, vor vorbi curatorul proiectului, Silvia Trăistariu – muzeograf în cadrul Muzeului de Artă Piatra-Neamț și Emil Nicolae, scriitor și critic de artă.

Proiectul expozițional reunește un număr de 30 de lucrări de gravură, din patrimoniul muzeal nemțean, semnate de artiste reprezentative ale epocii — Hortensia Masichievici – Mișu, Eva Cerbu, Corina Beiu Angheluță, Ana Iliuț, Natalia Matei, Lidia Mihăescu, Lucia Cosmescu, Adriana Mihăilescu și Maria Manolescu.

Într-un context dominat de constrângeri ideologic – socialiste, perioada 1956–1963 marchează o etapă de consolidare și o redefinire a gravurii moderne românești și, în același timp, afirmarea unor voci feminine distincte în artele grafice.

Artistele acestei generații au știut să transforme tehnica în poezie, iar restricția – în expresivitate, redefinind limbajul grafic în România anilor’50–’60, marcând o etapă de tranziție între constrângerile realismului socialist și deschiderea către formule plastice mai personale și experimentale.

Tematic, prin lucrările selectate, proiectul expozițional documentează o pluralitate a ipostazelor feminine, de la scene ale vieții cotidiene și activități ce țin de familie și maternitate, la momente de introspecție sau construcții simbolice, reflectând simultan realitățile sociale ale epocii și dimensiunea lirică a percepției feminine. Expozitia subliniază totodată, dubla ipostază a femeiii în arta gravurii: nu doar ca obiect al reprezentării, ci și ca subiect creator, implicat activ în construcția sensului vizual.

Tehnic, lucrările valorifică în mod diferențiat procedeele de gravură în adâncime și în relief — acvaforte, acvatinta sau xilogravură – explorând raporturile dintre forță și rafinament, prin linie, ton și textură.

Astfel, expoziția conturează nu doar contribuția semnificativă la dezvoltarea gravurii românești, prin calitatea tehnică și inovația stilistică a graficii realizate de femei, ci și importanța lor în configurarea unei perspective feminine asupra societății și experienței umane în România anilor ’50–’60.