Sâmbătă, 21 martie 2026, la Muzeul de Artă din Roman s-a deschis cea de-a XIV-a edțiție a expoziției colective Salonul de primăvară. Un eveniment deja cu tradiție, organizat la început de primăvară și dedicat Zilei documentare a orașului Roman – 30 martie, anul acesta împlinindu-se 634 de ani de la prima atestare documentară a urbei mușatine. Au răspuns invitației nostre 37 de artiști vizuali din Roman, Piatra-Neamț, Bacău, Bârlad, Vaslui, Botoșani, Brașov, Iași, Ploiești. Cele 112 lucrări prezentate surprind prin diversitate stilistică, tehnică și tematică, invitând la explorări de viziuni și la un dialog complex vizual și emoțional. Întreaga expoziție propune un discurs plastic care se transformă într-un spectacol al formelor și al culorilor, al conceptelor și al provocărilor ideatice pe care artiștii le dau viață în formule proprii de abordări plastice. Căutări de esență dar și spații impresionabile prin complexitate, dinamism cromatic și forme atent migălite și structurate, spațiale și aerate în sondări de dimensiuni artistice, cu profunzimi spirituale, si-au dat întâlnire pe simezele Salonului. Pictura în ulei, grafica, tehnica mixtă, colajul, fotografia și sculptura, în perspective diferite și abordări personale, se configurează într-un spațiu de reflecție și de impact asupra privitorului.

Umanul și divinul, natura, vizibilul și invizibilul, misticul, se dezvăluie în interpretări de timp și anotimp, în intensități cromatice sau zbateri de forme, care pulsează în peneluri energice. Peisaje și naturi statice care se revarsă în eflorescențe, în renașteri și aurore, în străjuiri de infinituri albastre, debordând în culori pastelate și delicate, cu suavități de primăveri și cu învăluiri de atmosfere romantice, devenind poezii cromatice. Portrete elegante, cu un desen riguros, în emblematice reprezentări de alb-negru, cu un profund lirism și accente de subtilități psihologice, sub penelul sensibil al lui Mihai Olteanu, atrag atenția prin eleganța și intensitatea emoțională pe care o transmit: un clopotar, un violonist sau delicate chipuri feminine.  Reprezentări grafice sigure și echilibrate ale lui Alecsandri, Ibrăileanu, Celibidache sub semnătura lui Lucian Simion. Simboluri profunde cu chemări de mister în interpretări dinamice în reprezentarea unui Atlas sau Metatron, a unui Arhanghel la Iulian Negru. Căutări de esență cu parfumuri străvechi în pensulații de meditație la Răzvan Cozma. În explorări de spiritualitate, cu îmbinări de elemente simbolice și fantastice, ne propune o călătorie introspectivă Liviu Șoptelea.  Misterul, efemeritatea într-o redare tensionată de tonuri neutre pe un fundal de albastru intens, într-o metamorfozare a condiției umane, cu o licărire de speranță, de spiritualitate, prin prezența unei păsări negre, ca un mesager între lumea conștientă și cea subconștientă, ne propune spre meditație în lucrarea sa Marius Lupu. Prin abisul timpului, în cromatici sonore, lucrările semnate de Mihaela Vieru, ne oferă intimități simfonice. În surprinderi de timp, Liviu Popa ne oferă un urban mușatin de memorie într-o excepțională fotografie de memorie. În forme brâncușiene, ca un omagiu adus marelui sculptor, în anul lui Brâncuși, Ghiță Lungu ne surprinde cu lucrări care ne cheamă spre spiritul viu brâncușian, în spații de triumf, de timp care s-a oprit în loc, spre a domina spațiul cu un portret intens, de forță al creatorului Brâncuși. Într-o comunicare de echilibru și rezistență, de schimbare și adaptabilitate, lemnul a prins formă în creația lui Mihai Anania, în ancorări umane și spirituale. Renașterea prinde formă și din materia rece, dură, în modelări de migală a metalului sudat în respirări de contemplare sub mâna sculptoriței Carmen Chițan.

Pentru a ne opri la piesa centrală a expoziției, inedită și unică ca prezentare: ”Dialog între milenii întru credință” care ne invită la o profundă meditație asupra timpului, materiei și memorie și peste toate asupra credinței. Lucrarea, o adevărată capodoperă de restaurare-conservare, este oferită spre bucuria ochiului și a sufletului de pictor, expert restaurator Ovidiu Cărpușor. Pictura, realizată pe o oglindă veche cu ramă în stil gotic, creând un spațiu plin de simboluri, prin stratificare și sugerare, conturează o imagine a suferinței transfigurată în speranță. Scrisul, de la forme arhaice la cele bizantine devine mărturie a devenirii umane. Arcele aurite se deschid ca o chemare către LUMINA eternă. În centrul compoziției artistul a montat un vechi ”Corpus Cristi” din lemn, datând din sec. XVII-XVIII, prezent ca o mărturie a credinței dintre milenii. Conservat activ, doar pentru a fi salvat, cu lemnul sculptat manual și care poartă urmele timpului, întregește un dialog viu împreună cu imaginea pictată. Dialogul conceptual continuă cu o adoua piesă, o sculptură-obiect reprezentând o carte din lemn, aurită, simbolul Cuvântului și al memoriei sacre. Subtil este stilizat Hristos, prin linii esențiale, iar răstignirea este sugerată de  cuiele ruginite. Semnele pământului, ale Golgotei și mormântului Sfânt, sunt prezente prin pietrele prezentate. Foița de aur, roșul intens, reprezintă sacrificiul și lumina. Pentru Ovidiu Cărpușor, ”lucrarea devine mai mult decât o lucrare (…) considerând că reprezintă, ca artist, doar o punte a întâlnirii între creație și conservare, între trecut și prezent, între artă și credință, un dialog în care lumina nu se stinge, ci se transmite din generație în generație”.

Expoziția poate fi vizitată până pe 17 mai 2026.

Curator, Mihaela Ciobanu