Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț organizează expoziția de pictură „Constantin Filimon – 89 de ani de la naștere“, în Sala Cupola, în perioada 15-31 mai 2025. Vernisajul acesteia este programat în ziua Sfinților Împărați Constantin și Elena, miercuri, 21 mai 2025, de la ora 17:00. Prezentarea va fi făcută de părintele și poetul Dorin Ploscaru, iar amfitrion va fi prof. Mihaela Mereuță, managerul Bibliotecii Județene.

Lucrările provin din colecțiile particulare Mihai Cozma, Dorin Macovei, Viorica și Gheorghe Munteanu, av. G. Popescu.

Constantin Filimon s-a născut la 25 (21, după propria mărturie) mai 1936, în Piatra-Neamț. A absolvit Institutul de Arte Plastice București, promoția 1967, și cursul de pictură bisericească de la Patriarhia Ortodoxă București, promoția 1969.

A debutat în cadrul expoziției colective de pictură de absolvire, la Universitatea București, în 1967. A fost remarcat de criticul de artă Amelia Pavel în expoziția de pictură de la Ateneul Tineretului „a câtorva tineri absolvenți, toți încadrați în învățământ – profesori de desen“. „C. Filimon, de pildă, pare a ști destul de limpede drumul pe care-l are de urmat. Compozițiile lui non-figurative, sau cu vagi aluzii figurative, toate într-o factură de un expresionism echilibrat, ținut în frâu, ni-l arată ca pe un liric preocupat de coerența expresiei“, a notat Amelia Pavel în „România literară“, săptămânal de literatură și artă, joi, 11.03.1971, la pag. 29.

După terminarea studiilor de artă, Constantin Filimon este angajat de Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, unde este remarcat de colecționarul Jaques Zambaccian, nepot al mai celebrului Krikor Zambaccian.

După cutremurul din 4 martie 1977, decide să se întoarcă în orașul natal, Piatra-Neamț.

Din 1978, Constantin Filimon a fost profesor la Școala Populară de Artă din Piatra-Neamț și la alte școli din județ.

Mai târziu, pentru dosarul de primire în Uniunea Artiștilor Plastici, Valentin Ciucă a consemnat: „Constantin Filimon aparține speciei pe cale de dispariție a «Pictorilor blestemați». Boema lui e totală, devastatoare, nevrotică și acaparatoare. Istețimea lui funciară îi permite să vadă mai clar și mai departe. N-are relații prea bune cu normele conformiste ale vreunei burghezii, iar starea lui naturală ține de revoltă. E inteligent și spontan, lucrează furibund, izbutește acolo unde alții ratează, dar și eșuează când ceva i se pare prea ușor. Viața lui se confundă cu pictura și face totul ca să se știe. Temperatura existenței lui atinge permanent cota de fierbere.

Sunt solidar cu Constantin Filimon încă din anii ’80, de când ne străduiam, împreună cu alții, să coalizăm energiile artistice din Piatra-Neamț în jurul unei Filiale a UAP-ului. El ar fi putut fi, printre primii, membrul al acesteia. Expozițiile personale, taberele, dialogurile nesfârșite despre artă în atmosfera modestă a atelierelor de pe strada Tipografiei făceau din Constantin Filimon un personaj jucând dezinvolt potrivit unei partituri inventată ad-hoc. Lupta pentru crearea unui climat artistic bazat pe respect și emulație, dar era primul în a-l distruge. A-l ignora însă era cu neputință, imprudenții s-au speriat de verdictele lui.

Pe plan profesional și-a făcut treaba. A învățat copiii ce sunt acelea artele frumoase, a pictat biserici și și-a privit sufletul în picturi. Frământat de idei abisale, de gesturi definitive și obligatoriu geniale, Constantin Filimon face din orice spectacol. Pe pânzele lui sau în carnetele de schițe (probabil câteva sute) vrea să facă figura lumii și a oamenilor. Are forță de expresie și nu cunoaște limite. E liber și într-o permanentă insurgență. Harul nu-i lipsește și nici voința de a-l împlini. Profesional pare un modern care face din nevroză pretextul unei mari arte. Se joacă de-a expresioniștii, e prieten cu Toulouse Lautrec. E, sigur, unul dintre ai noștri…“

A pictat bisericile Zăpodeni (Iași), Muncel (Alba), Drăgești (Bihor), Verșești și Dănești (Neamț), Tigveni Bârsești (Argeș).

A participat la numeroase expoziții colective și personale în țară, dar și în SUA și Canada (1980-1997), apoi în Mexic, Ungaria, Franța, India și Venezuela.

A trecut la cele veșnice în august 2013 și este înmormântat în Cimitirul Eternitatea Piatra-Neamț.