Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț, în parteneriat cu Fundația „Erou căpitan aviator Alexandru Șerbănescu“, Filiala Roman-Neamț, organizează conferința „Gheorghe Rujinschi, Lucian Toma, Eugen Dumitrescu – aviatori militari nemțeni de elită“, marți, 10 februarie 2026, cu începere de la ora 12:00, în Sala Cupola.

Susținută de istoricul militar romașcan Sorin Grumuș, expunerea va fi însoțită și de o atractivă exemplificare video.

Va interpreta la chitară clasică Alexandru Cojocaru, licențiat al Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima“ Cluj-Napoca, Extensia Piatra-Neamț. Evenimentul face parte din proiectul „Să cunoaștem istoria județului prin memoria comunității. Oameni, locuri, fapte“ și va fi prezentat de prof. Mihaela Mereuță, managerul Bibliotecii Județene.

Sorin Grumuș s-a născut la 22 februarie 1972, în Roman, județul Neamț. A urmat cursurile liceale la Colegiul Național „Roman-Vodă“, promoția 1986-1990. Este absolvent al Institutului Militar de Intendență și Finanțe „Gheorghe Lazăr“ Sibiu (secția subofițeri), al Facultății de Istorie din cadrul Universității „Spiru Haret“ București și al unui master la Facultatea de Filologie a Universității „Vasile Alecsandri“ Bacău.

Lucrările sale de referință sunt: Istoricul Regimentului 14 Dorobanți Roman (2015), Istoria Militară a Orașului Roman (2 volume publicate în 2019), 1918. Album documentar, editat de Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț (2018), și Istoricul Bazei 95 Aeriană Bacău (2020). A publicat numeroase studii și articole pe teme de istorie militară în reviste de specialitate, fiind prezent cu interesante comunicări la diverse reuniuni științifice și în volume colective.

Sorin Grumuș a fost recompensat cu Emblema de Onoare a Logisticii Militare (2017), Emblema de Onoare a Forțelor Aeriene (2020), Emblema de Onoare a Statului Major al Apărării (2020), Emblema de Merit Știința Militară – clasa a III-a (2023), fiind nominalizat și la Gala Excelenței (2019), organizată de Primăria Municipiului Roman.

Generalul Gheorghe Rujinschi

S-a născut la 20 mai 1879, în localitatea Bătia, din județul Neamț.

A absolvit Școala Militară de Ofițeri, în anul 1899, Școala Superioară de Război și Cursul de observatori aerieni, în anul 1912.

A evoluat la gradele de sublocotenent (1899), maior (1916), locotenent-colonel (1917), colonel (1919), și general de brigadă în rezervă (1929).

Din 15 august până în 17 octombrie 1916 a fost comandantul Corpului de Aviație, apoi, locțiitor.

Subșef de Stat Major la Diviziile 3 și 7 Infanterie (1917), și șef de Stat major la Divizia 10 Infanterie (1 iunie 1918).

A condus Direcția Superioară a Aeronauticii, între anii 1920 și 1924.

A fost promotorul înființării Asociației Române pentru Propaganda Aviației (ARPA), al cărei președinte a fost ales încă de la înființare, 30 martie 1927.

A decedat la 1 august 1945, la București.

Căpitan aviator Lucian Toma

Lucian Toma s-a născut la 30 iulie 1911, în municipiul Piatra-Neamț, județul Neamț.

A urmat studiile primare, gimnaziale și Liceul „Petru Rareș“, iar, ulterior, s-a înscris la Școala militară de ofițeri activi de aviație.

După terminarea studiilor militare, în anul 1935 este repartizat sublocotenent la Flotila I Vânătoare. Dovedind calități deosebite, a devenit pilot de categoria I și a fost avansat la excepțional la gradul de locotenent (1938), iar apoi de căpitan (1942).

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, căpitanul Lucian Toma, aviator în Grupurile 5, 7 și 9 Vânătoare, a îndeplinit cu succes misiuni de luptă pentru apărarea spațiului aerian al României și pentru eliberarea Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Transilvaniei.

În ziua de 25 septembrie 1944, pilot la manșa unui avion Messerschmitt 109 G, căpitanul Toma Lucian s-a angajat într-o luptă aeriană cu o formațiune de avioane germane. După ce a doborât un avion JU 88, a fost lovit în plin de inamic și s-a prăbușit pe dealul Bobâlna, în județul Cluj.

Pentru curajul, devotamentul și spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă a fost decorat, post mortem, cu ordinul „Virtutea Aeronautică“ clasa I cu spade.

Lt. comandor Eugen Dumitrescu

S-a născut la 29 iunie 1906, la Borca, în județul Neamț.

După încheierea studiilor la Liceul „Petru Rareș“, s-a înscris la Școala de Aviație din București pe care a absolvit-o, cu mari onoruri, în anul 1927, funcționând, ulterior, la Flotila de bombardament de noapte din București, apoi, din Brașov, unde se stabilise cu familia.

A fost fratele sopranei Elena Botez, nume emblematic în arta interpretativă internațională, care anul trecut a împlinit 100 de ani. „Fratele meu Jan a fost un aviator talentat, iubind meseria pe care a ales-o. În anul 1937 a primit brevet polonez, datorită preciziei cu care a aterizat în Varșovia, însoțind un ministru. În același an, a luat concursul organizat de regele Carol al II-lea. (…) A aterizat primul, cu ultima picătură de benzină. Premiul a constat într-o medalie de aur, bani, dar marea lui bucurie, despre care povestea de câte ori avea ocazia, a fost că, la dineu, a stat lângă regele Carol al II-lea“, relata Elena Botez, în cartea sa, „Fragmente de cânt și viață“.

Eugen Dumitrescu a decedat la 18 aprilie 1938, la vârsta de 32 de ani, într-un accident aviatic produs în satul Poklek, de lângă Dubrovnic – Iugoslavia. „Avionul în care s-a îmbarcat, împreună cu maiorul Italian Adriano Bacula și cu mecanicul, a înfruntat o furtună de dimensiuni neobișnuite. (…) Fulgerele au rupt și incendiat avionul. Adriano Bacula ordonă fratelui meu să se arunce cu parașuta cât mai e timp. În plutire este atins de o aripă a avionului în flăcări, și moare înainte de a atinge pământul“, menționa sora sa, Elena Botez, în aceeași scriere.

A fost condus pe ultimul drum de o mare de oameni, fiind înmormântat cu onoruri naționale în cimitirul „Eternitatea“ din Piatra-Neamț, în apropierea intrării principale. Elicea care veghează mormântul este chiar a avionului cu care a căzut în țara vecină. Strada pe care locuia familia lui a fost numită Aviator Dumitrescu, dar, în anii ’50, i s-a schimbat denumirea în Țesătoarei.

Era căsătorit cu Alexandrina și avea un fiu, Dănuț.

De fiecare dată, pe 2 martie, de ziua mamei sale, îi lansa o mică parașută deasupra locuinței din Valea Viei, în care aceasta găsea un cadou.