Legenda Stanilelor din Ceahlau
Daca urci pe Ceahlau urmand traseul marcat cu banda albastra care pleaca de la Comuna Bicazu Ardelean – Curmatura Stanilelor – Jgheabul lui Voda pana la Cabana Dochia vei intalni, dupa ce treci de Curmatura Stanile, o poteca care urca usor prin padure si ajunge in poiana Stanilelor Mici. De aici se deschide o priveliste impresionanta si unica spre abrupturile din sud.
Ca si celelalte stanci ale Ceahlaului, stancile lui Stanila duc si ele mai departe legenda lor. Localnicii povestesc despre un cioban sarac care, in timpuri stravechi, a poposit pe aceste meleaguri impreuna cu oile lui. Chipes si trufas la port, acesta auzise ca aici se gasesc cele mai bogate pasuni in verdeata din intreaga Moldova, dar si cel mai bland soare lasat de Dumnezeu pe pamant. Intr-o zi, cand Stanila era cu oile la pascut in creierul muntilor se intalni cu Maria, fata celui mai bogat baci de prin acele parti. Aceasta era o pastorita tare frumoasa de care Stanila s-a indragostit pe loc. Pentru ca Stanila era un cioban sarac si nu avea multe oi, Maria nu a vrut sa mai auda de el, cu toate ca el avea o inima de aur. De suparare, bietul Stanila a cautat cele mai inalte stanci din acele locuri si s-a aruncat de pe ele. De atunci, stancile acelea au fost botezate cu numele lui.
Asta-i legenda. In realitate, denumirea provine de la substantivul comun stănilă, derivat al lui stan “stâncă”, “bolovan mare de piatra”, cuvânt cândva de genul neutru(stan-stanuri), iar acum de genul feminin(stanâ-stane) care nu mai corespunde etimonului său vechi slav, stanu. O dovedeste si faptul că este vorba de stănile, adica de mai multe astfel de stânci, iar nu de un singur Stănilă, nume de persoana derivat de la numele de persoană Stan, la rândul sau de aceeasi origine veche slavă.
Scrie raspunsul tau!